12 definiții pentru faur (februarie)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
faur1 sm [At: SBIERA, F. S. 216 / Pl: ~i / E: drr făurar1] (Pop) Februarie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÁUR1 s. m. (Regional și poetic) Februarie, făurar2. Cruntul muget e viscolul din faur. COȘBUC, P. II 185. – Pronunțat: fa-ur.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÁUR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Faur m. V. Făurar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) Fáur m. V. Februariŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!faur1 (februarie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui faur (luna ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fáur (februarie) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FÁUR s. v. februarie, fierar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
faur s. v. FEBRUARIE. FIERAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
faur, faurisubstantiv masculin
-
- 1.1. Cruntul muget e viscolul din faur. COȘBUC, P. II 185. DLRLC
-
etimologie:
- făurar DEX '09 NODEX