FÁUR² fauri s. m. 1. (Inv.) Fierar. 2. Denumire data insectelor din familia elateridelor cu corpul lunguietz shi subtzire paros de culoare castanie. Lat. faber bri.

faur² sm [At: (a. 1580) CUV. D. BATR. I 254 / V: (reg) ~uor / Pl: ~i / E: lat faber bri] 1 (Inv) Fierar (1). 2 (Ivp; ie) A cumpara carbuni de la ~ A cumpara scump marfa (la mana a doua). 3 (In basme; is) ~ul pamantului Fierar cu puteri supranaturale care facea obiecte vrajite. 4 Gandacel lunguietz shi subtzire paros de culoare castanie Si: (Trs) pureculdracului (Elater segetum).

fáur² s.m. 1 (inv.) Fierar (1). ◊ Expr. A cumpara carbuni de la faur = a cumpara scump marfa (la mana a doua). A se invatza k faurul cu scanteile v. invatza. 2 (in basme) Faurul pamantului = fierar cu puteri supranaturale care face obiecte vrajite. 3 (entom.) Gandac lungaretz shi subtzire paros de culoare castanie (Elater segetum). • pl i. / lat. fabrum.

FÁUR² fauri s. m. 1. (Inv.) Fierar. 2. Gandacel lunguietz shi subtzire paros de culoare castanie (Elater segetum). Lat. faber bri.

FÁUR² fauri s. m. (Regional shi arhaizant) Fierar. Faurul sa meshteshugeasca o critza moale. SADOVEANU N. F. 77. Deci sa porunceshti domniata faurilor sa bata degraba o suta douazeci de potcoave. id. F. J. 426. Acest faur fiind cel mai meshter de pe pamint era shi nazdravan. ISPIRESCU L. 220. ◊ (Poetic) SHi albineleaduc miere aduc colb marunt de aur K cercei din el sa faca cariul carei meshter faur. EMINESCU O. I 87. Pronuntzat: faur.

FÁUR² ~i m. inv. v. FAURAR². /<lat. faber ~bri

faur m. 1. meshter fierar: timp al lumii faur AL. 2. fig. plasmuitor: faur de carciocuri AL. [Lat. FABRUM]. ║ a. meshter: sa prindetzi o cotzofana faura ISP.

1) fáur m. (lat. faber it. fabbro pv. faure fr. fèvre vsp. fabro. V. fabrica. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. Azĭ rar faurár (dupa ferar).

!faur¹ (februarie) (inv. pop.) s. m. g.d. art. lui faur (luna ~)

fáur² (fierar gandac) s. m. pl. fáuri

fáur (fierar) s. m. pl. fáuri

FÁUR s. v. (ENTOM.) elaterid.

FÁUR s. v. februarie fierar.

FAUR s. (ENTOM.) elaterid.

faur s. v. FEBRUARIE. FIERAR.

fáur (fáuri) s. m. 1. Fierar. 2. Varietate de gindac (Elater segetum). Mr. favru favur istr. fǫwru. Lat. fāber (Pushcariu 590; CandreaDens. 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro prov. faure fr. fèvre v. sp. fabro. Der. faurar s. m. (fierar); faurareasa s. f. (nevasta de fierar); faurarie s. f. (fierarie); faurarit s. n. (fierarie meseria de fierar); fauri vb. (a forja; a fauri a crea a inventa) care dupa Pushcariu 592 shi CandreaDens. 570 reprezinta lat. fabrῑre; faurie s. f. (forja); faurishte s. f. (forja); fauritza s. f. (nevasta de fierar).

fáur fauri s.m. (inv.) Fierar potcovar lacatush. ♦ (top.) Varful faurului deal in Slatioara (Vishovan 2005). ♦ (onom.) Faur nume de familie (290 de persoane cu acest nume in Maramuresh in 2007). Lat. faber fabrum „lucrator meshter” (Scriban; Pushcariu CDDE DA cf. DER; DEX MDA).