16 definiții pentru fanfară
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare.
FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fanfară sf [At: ALECSANDRI, P. II, 337 / V: famf~ / Pl: ~re / E: fr fanfare] 1 (Înv) Compoziție muzicală executată cu instrumente de suflat. 2 (Rar) Instrument de suflat din alamă. 3 Ansamblu muzical (militar) în care se cântă la instrumente de suflat și de percuție. 4 (Cng) Arie executată la corn.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical format numai din instrumente de suflat și de percuție și care aparține de obicei unei unități militare. Și, în sunet de fanfare, trece oastea lui întreagă. EMINESCU, O. I 144. Toți gustă din merinde, deșartă largi pahare, În sunetul metalic de vesele fanfare. ALECSANDRI, P. A. 140. 2. (Învechit) Bucată muzicală, adesea cu caracter solemn, executată cu instrumente de suflat și de percuție. Un sunet de corn... repeta cîteva ori d-a rîndul una din acele fanfare vînătorești, al căror ritm iute și chiar glumeț pare că se îngînă cu vibrațiunile melancolice și prelungite ale instrumentului ce le produce. ODOBESCU, S. III 96. Muzicile alese Întoană mari fanfare ce se unesc în sunet Cu-a clopotelor zvonuri. ALECSANDRI, P. III 337. ◊ Fig. Iubire e în razele de soare Și farmec în a codrului fanfară. VLAHUȚĂ, O. A. 84. Harmăsari... Scoțînd din piept fanfare de glas nechezător. ALECSANDRI, P. III 376.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FANFÁRĂ s.f. Formație muzicală compusă din instrumente de suflat și de percuție. ♦ Muzică compusă pentru instrumente de suflat și de percuție; arie executată din instrumente de alamă. [Var. famfară s.f. / < fr. fanfare, it. fanfara].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FANFÁRĂ s. f. 1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat și de percuție. ◊ muzică compusă pentru asemenea instrumente; arie executată de instrumente din alamă. 2. trompetă lungă, fără clape sau ventile, la intonarea unor semnale în spectacolele de operă. ◊ semnal de trompetă, adesea cu caracter solemn. (< fr. fanfare, it. fanfara)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FANFÁRĂ ~e f. 1) Orchestră constând din interpreți care cântă la instrumente de suflat și de percuție. 2) Piesă muzicală executată de un astfel de ansamblu. /<fr. fanfare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fanfară f. arie executată din trâmbițe și cornuri, muzică militară: în sunete de fanfare trece oastea lui întreagă EM.; fig. vesela fanfară ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fanfáră f., pl. e (fr. fanfare, it. fanfára). Muzică compusă din trompete, flaute și tobe. V. orhestră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
famfară sf vz fanfară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FAMFÁRĂ s.f. v. fanfară.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fanfáră s. f., g.-d. art. fanfárei; pl. fanfáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fanfáră s. f., g.-d. art. fanfárei; pl. fanfáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fanfară
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FANFÁRĂ s. muzică, (rar) capelă. (În parc cânta ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FANFARĂ s. muzică, (rar) capelă. (În parc cînta ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fanfară, cuvânt cu etimologie nesigură, având mai multe semnificații: 1. Piesă peentru trompete* și timpani* cântată de trupele de cavalerie. 2. Melodii pentru vânătoare, în general bicinia*, în 6/8, cântate de corni*. 3. Melodii războinice (aclamații sau semnale*) pe una sau mai multe voci (2), executate de instr. de suflat de alamă, cu ocazia sărbătorilor militare, defilărilor. 4. Sunet de trp., frecvent în trisonuri (v. acord). 5. O trompetă lungă, fără clape* sau ventile* (denumită și tr. „Aida”), folosită la intonarea unor semnale în spectacole de operă (ex. act. II din Fidelio de Beethoven, în Aida de Verdi); v. trompetă. 6. Ansamblu compus numai din instr. de suflat din alamă și lemn la care se adaugă o secție de percuție*, ce poate conține de la 20 la 150 de executanți. Crearea în sec. 19 a f. a impus un repertoriu* special, cunoscut sub numele de muzică pentru f., ce se execută de obicei în aer liber. El cuprinde marșuri*, dansuri*, muzică de promenadă (special compuse), precum și potpuriuri* din opere*, prelucrări (2) de muzică pop., transcrieri* pentru f. din repertoriul simf.: uverturi*, suite*, rapsodii*, fantezii (2) etc. V. meterhanea.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fanfară, fanfaresubstantiv feminin
- 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Și, în sunet de fanfare, trece oastea lui întreagă. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
- Toți gustă din merinde, deșartă largi pahare, În sunetul metalic de vesele fanfare. ALECSANDRI, P. A. 140. DLRLC
-
- 2. Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). DEX '09 DEX '98
- diferențiere Trompetă lungă, fără clape sau ventile, la intonarea unor semnale în spectacolele de operă. MDN '00
- 2.1. Semnal de trompetă, adesea cu caracter solemn. MDN '00
-
- 3. Compoziție muzicală executată de o fanfară sau la un instrument de suflat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Un sunet de corn... repeta cîteva ori d-a rîndul una din acele fanfare vînătorești, al căror ritm iute și chiar glumeț pare că se îngînă cu vibrațiunile melancolice și prelungite ale instrumentului ce le produce. ODOBESCU, S. III 96. DLRLC
- Muzicile alese Întoană mari fanfare ce se unesc în sunet Cu-a clopotelor zvonuri. ALECSANDRI, P. III 337. DLRLC
- Iubire e în razele de soare Și farmec în a codrului fanfară. VLAHUȚĂ, O. A. 84. DLRLC
- Harmăsari... Scoțînd din piept fanfare de glas nechezător. ALECSANDRI, P. III 376. DLRLC
-
etimologie:
- fanfare DEX '09 DEX '98 DN