extragere sf [At: ASACHI E. I 73/3 / V: (inv) est~ / Pl: ~ri / E: extrage] 1 (Mat) Transformare a unei fractzii supraunitare intro fractzie mixta sau numar intreg Si: extractzie (1). 2 (Mat) Determinare prin calcul a radacinii unui numar Si: extractzie (2) radical. 3 Separare a unei substantze dintrun compus Si: extractzie (3) extras¹ (1). 4 (D. notziuni abstracte) Scoatere degajare a unor idei a unor concluzii dintrun ansamblu de fapte Si: extractzie (4) extras¹ (2). 5 Scoatere tragere afara a ceva dintrun loc unde sa format sau a fost introdus Si: extractzie (5) extras¹ (3). 6 Transcriere de fragmente dintrun text Si: extractzie (6) extras¹ (4) (ivr) extrasatura (1). 7 (D. minerale tzitzei etc.) Scoatere din pamant Si: exploatare extractzie (7) extras¹ (5). 8 Operatzie chirurgicala de inlaturare a unui corp strain a unui organ bolnav etc. Si: extractzie (8) extras¹ (6).

EXTRÁGERE extrageri s. f. Actziunea de a extrage shi rezultatul ei. Extragere de radacina patrata. ▭ Extragerea sarii se facea mai ales cu sclavii. IST. R.P.R. 47.

EXTRÁGERE s.f. Actziunea de a extrage shi rezultatul ei; extractzie. [< extrage].

estragere sf vz extragere

extrágere s. f. g.d. art. extrágerii; pl. extrágeri

extrágere s. f. → tragere

EXTRÁGERE s. 1. v. extractzie. 2. scoatere (pop.) tragere. (~ glontzului prin operatzie.) 3. exploatare scoatere. (~ tzitzeiului.)

EXTRAGERE s. 1. extractzie scoatere. (~ unui dinte.) 2. scoatere (pop.) tragere. (~ glontzului prin operatzie.) 3. exploatare scoatere. (~ tzitzeiului.)