opțiuni
  • info

15 definiții pentru explicator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator.

explicator, ~oare [At: DIACONOVICI-LOGA, GR. ROM. 155/13 / V: (înv) ~iu, esp~, esplicător, esplicătoriu, (îvr) splicătoriu, spicătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr explicateur] 1 a (Înv) Explicativ (1). 2-3 smf, a (Asr) (Persoană) care explică sau care interpretează. 4 (Grm; înv; îs) Conjuncție ~oare Conjuncție cauzală.

EXPLICATÓR, -OÁRE, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator, -oris.

EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Învechit) Care explică, care interpretează; explicativ. (Atestat în forma explicător) Vom da un exemplu care va lumina uriașa deosebire între critica explicătoare și între cea judecătorească. GHEREA, ST. CR. I 43. – Variantă: explicătór, -oáre adj.

explicator m. cel ce explică.

*explicatór, -oáre adj. Care explică.

esplicator sm vz explicator

esplicător, ~oare sm, a vz explicător

esplicătoriu, ~oare sm, a vz explicător

explicatoriu, ~oare smf, a vz explicator

EXPLICĂTÓR, -OÁRE adj. v. explicator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre

explicatór adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXPLICATÓR adj. v. explicativ, lămuritor.

explicator adj. v. EXPLICATIV. LĂMURITOR.

Intrare: explicator
explicator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicator
  • explicatorul
  • explicatoru‑
  • explicatoare
  • explicatoarea
plural
  • explicatori
  • explicatorii
  • explicatoare
  • explicatoarele
genitiv-dativ singular
  • explicator
  • explicatorului
  • explicatoare
  • explicatoarei
plural
  • explicatori
  • explicatorilor
  • explicatoare
  • explicatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
esplicator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
explicatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
explicător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicător
  • explicătorul
  • explicătoare
  • explicătoarea
plural
  • explicători
  • explicătorii
  • explicătoare
  • explicătoarele
genitiv-dativ singular
  • explicător
  • explicătorului
  • explicătoare
  • explicătoarei
plural
  • explicători
  • explicătorilor
  • explicătoare
  • explicătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
esplicător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esplicătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

explicator, explicatoareadjectiv

  • 1. învechit Explicativ, lămuritor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: explicativ lămuritor
    • format_quote Vom da un exemplu care va lumina uriașa deosebire între critica explicătoare și între cea judecătorească. GHEREA, ST. CR. I 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.