expirare sf [At: BARASCH, I. 61/14 / V: (înv) esp~ / Pl: ~rări / E: expira] 1 (Înv) Deces. 2 Dispariție. 3 Stingere 4 Descreștere pe nesimțite Si: expirat¹ (4), expirație (4). 5 Terminare. 6 Expirație (6). 7 Pierdere a valabilității Si: expirat¹ (7), expirație (7) 8 Ajungere la scadență Si: expirat¹ (8), expirație (8). 9 Depășire a termenului unui contract Si: expirat¹ (9), expirație (9). 10 Aflare a unor gânduri sau planuri ascunse de către cine nu ar fi trebuit să le cunoască Si: expirat¹ (10), expirație (10). corectată

EXPIRÁRE, expirări, s. f. 1. Expirație. 2. Faptul de a nu mai fi în vigoare; încetare, terminare. După expirarea mandatului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne... Prezidiul în funcțiune își păstrează împuternicirile sale pînă la alegerea noului Prezidiu. CONST. R.P.R. 23. ♦ Împlinire, scadență a unui termen.

EXPIRÁRE s.f. Acțiunea de a expira și rezultatul ei; expirație; săvârșire; împlinire. [< expira].

expirare f. 1. scoaterea aerului aspirat; 2. scadența unui termen convenit: expirarea contractului; 3. sfârșit: expirarea anului.

espirare sf vz expirare

*expirațiúne f. (lat. ex-spirátio, -ónis. V. aspirațiune). Acțiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadență, ajungere la termin: expirațiunea unuĭ contract, unuĭ an. – Și -áție și -áre.

expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri

expiráre s. f., g.-d. art. expirării; pl. expirări