EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere sub formă de lamele subțiri a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilaj sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation.

exfoliație sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / P: ~li-a-ți-e / Pl: ~ii / E: fr exfoliation] 1 (Med) Proces de desprindere lamelară a straturilor superficiale ale pielii (sau a unui fragment de os, cartilagiu, tendon necrozat) Si: exfoliere (1). 2-4 (Bot) Exfoliere (2-4).

EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere, sub formă de lamele subțiri, a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilagiu sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation.

EXFOLIÁȚIE s.f. Exfoliere. ♦ Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ (Med.) Cădere a părților moarte care se detașează de un os, de un tendon etc. în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pron. -li-a-ți-e, pl. -ii, gen. -iei, var. exfoliațiune s.f. / < fr. exfoliation].

EXFOLIÁȚIE s. f. 1. cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. 2. cădere a părților moarte care se detașează de un os, de piele etc. în mici lamele. 3. desprindere, prin uzură, a unor straturi subțiri de pe suprafața unui metal. (< fr. exfoliation)

exfoliațiune sf vz exfoliație

EXFOLIAȚIÚNE s.f. v. exfoliație.

exfoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. exfoliáția (-ți-a), g.-d. art. exfoliáției; pl. exfoliáții, art. exfoliáțiile (-ți-i-)

exfoliáție s. f. → foliație