8 definiții pentru exercitare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita.
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
exercitare sf [At: BOJINCĂ, A. II, 165 / V: (înv) ese~ / P: eg-zer~ / Pl: ~tări / E: exercita] 1 (Înv) Exersare (1). 2 (Rar) Exercițiu. 3 Practicare a unei funcții, a unei profesii Si: profesare. 4 Valorificare a unui drept, a unui privilegiu etc. 5 Îndeplinire a unei acțiuni Si: realizare, efectuare, (înv) exersare (2). corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita (o îndeletnicire); practicarea unei profesiuni, a unei funcții. Exercitarea profesiunii de medic. ♦ Îndeplinirea unui rol, a unei activități. Exercitarea dreptului de vot. ▭ De secretarul organizației de bază depinde în mare măsură justa exercitare a dreptului de control al organizației de bază. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2683.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXERCITÁRE s.f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [< exercita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exercitáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exercitării; pl. exercitări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXERCITÁRE s. v. profesare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXERCITARE s. practicare, profesare. (~ unei profesiuni.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: exercitare
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
exercitare, exercitărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: practicare profesare
- Exercitarea profesiunii de medic. DLRLC
- 1.1. Îndeplinirea unui rol, a unei activități. DLRLC
- Exercitarea dreptului de vot. DLRLC
- De secretarul organizației de bază depinde în mare măsură justa exercitare a dreptului de control al organizației de bază. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2683. DLRLC
-
-
etimologie:
- exercita DEX '09 DEX '98 DN