EXECUTÍV A executivi e adj. Care are sarcina de a executa dispozitziile organelor superioare. ◊ (In organizarea unor state) Putere executiva = sistem de organe compus din guvern shi din intreg aparatul administrativ in frunte cu sheful statului reprezentand una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevazute de principiul separatziei puterilor. Organ executiv (shi substantivat n.) = organ care exercita puterea executiva intrun stat. [Pr.: egze] Din fr. exécutif.

executiv ~a [At: STAMATI D. / P: egze~ / V: (inv) ese~ (reg) eze~ / Pl: ~i ~e / E: fr exécutif it esecutivo] 1 a Care are sarcina de a pune in aplicare legile shi dispozitziile organelor superioare Si: (rar) executoriu (7) (inv; nob) executziu. 2 a (Is) Comitet ~ Colectiv de obicei ales care duce la indeplinire sarcinile trasate de forul tutelar. 3 a (Is) Organ ~ Organ de stat cu functzii de organizare shi de asigurare a executarii legilor. 4 a (Is) Putere ~a Una dintre cele trei functzii fundamentale ale puterii de stat prevazute de principiul separatziei puterilor in stat care are rolul de a pune in aplicare legile. 56 sn a (SHis putere ~a) (Organ al puterii de stat format de obicei din sheful statului shi guvern) care pune in aplicare legile votate de Parlament (puterea legislativa). 7 sn (Pgn) Guvern. 8 a (Rar) Executoriu (3).

EXECUTÍV A executivi e adj. Care are sarcina de a executa dispozitziile organelor superioare. ◊ Organ executiv = organ de stat cu functzii de organizare shi de asigurare a executarii legilor. (In organizarea unor state) Putere executiva = sistem de organe compus din guvern shi intreg aparatul administrativ reprezentand una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevazute de principiul separatziei puterilor. [Pr.: egze] Din fr. exécutif.

EXECUTÍV A executivi e adj. Care are sarcina de a executa dispozitziile organelor superioare. Organ executiv. ◊ (In tzarile burgheze) Putere executiva = una din cele trei puteri fundamentale ale statului reprezentata prin guvern.

EXECUTÍV A adj. Care are sarcina de a pune in aplicare legile shi dispozitziile organelor superioare. ◊ Putere executiva = una dintre puterile fundamentale ale statului reprezentata prin guvern. [Pron. egze. / < fr. exécutif].

EXECUTÍV A adj. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor. ♦ putere ~a (shi s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului guvernul; organ ~ = organ de stat cu functzii de organizare shi de asigurare a executarii legilor. (< fr. exécutif)

EXECUTÍV ~a (~i ~e) Care are sarcina de a executa (legi dispozitzii). Putere ~a. Organ ~. /<fr. exécutif

executiv a. care face sa se execute legile: putere executiva.

*executív a adj. (d. executziune dupa consecutiv). Care e insarcinat sa execute legile: puterea executiva agent executiv. Caracter executiv care face sa se implineasca obligatziunea. Ob. egz (dupa fr.).

ezecutiv ~a a sn vz executiv

executív¹ [x pron. gz] adj. m. pl. executívi; f. executíva pl. executíve

*executív² [x pron. gz] s. n. pl. executíve

executív adj. m. [x pron. gz] pl. executívi; f. sg. executíva pl. executíve

EXECUTÍV s. v. consiliu de minishtri.