opțiuni
  • info

13 definiții pentru evocator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

evocator, ~oare [At: LM / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: evoca + -tor] 1-2 a Care are însușirea de a evoca (1-2) Si: (rar) evocant (1-2). 3-6 smf, a (Persoană) care face evocări (1-2). 7 a Care evocă (4).

EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are însușirea de a evoca, de a face clar, de a da viață, de a rechema în amintire. D. Sadoveanu e scriitorul nostru cel mai evocator. IBRĂILEANU, S. 34. ◊ (Substantivat) Taine... zice că numai unul a ajuns pe Shakespeare, ca evocator de viață, și acela e Balzac. GHEREA, ST. CR. I 15.

EVOCATÓR, -OÁRE adj. Care are darul de a evoca; care amintește; evocativ. [Cf. fr. évocateur, lat. evocatorius].

EVOCATÓR, -OÁRE adj. care are darul de a evoca; evocativ. (< fr. évocateur, lat. evocatorius)

EVOCATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care evocă; care are proprietate de a evoca. Imagine ~oare. /<fr. évocateur, lat. evocatorius

evocator m. cel ce evocă.

evocatoriu, ~ie smf, a vz evocator

*evocatóriŭ, -ie adj. (lat. evocatorius). Care produce o evocațiune: ceremonie evocatorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EVOCATÓR adj. v. expresiv.

EVOCATOR adj. evocativ, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

Intrare: evocator
evocator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evocator
  • evocatorul
  • evocatoru‑
  • evocatoare
  • evocatoarea
plural
  • evocatori
  • evocatorii
  • evocatoare
  • evocatoarele
genitiv-dativ singular
  • evocator
  • evocatorului
  • evocatoare
  • evocatoarei
plural
  • evocatori
  • evocatorilor
  • evocatoare
  • evocatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
evocatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

evocator, evocatoareadjectiv

  • 1. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: evocativ expresiv
    • format_quote D. Sadoveanu e scriitorul nostru cel mai evocator. IBRĂILEANU, S. 34. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Taine... zice că numai unul a ajuns pe Shakespeare, ca evocator de viață, și acela e Balzac. GHEREA, ST. CR. I 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.