opțiuni
  • info

8 definiții pentru eventiv (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

eventiv, ~ă sn, a [At: DM / Pl: ~i, ~e / E: fr éventif] 1-2 (Grm; șîs verb reflexiv ~) (Verb reflexiv) care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiecul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea.

EVENTÍV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

EVENTÍV, eventive, adj. n. (În expr.) Verb reflexiv eventiv = verb la diateza reflexivă care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că se transpune în altă stare decît aceea în care se găsea. «A se întrista» e un verb reflexiv eventiv. ◊ (Substantivat) Eventivul este foarte apropiat de incoativ. GRAM. ROM. I 247.

EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif].

EVENTÍV adj. verb reflexiv ~ (și s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. (< fr. éventif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eventív2 s. n., pl. eventíve

eventív s. n., pl. eventíve

Intrare: eventiv (s.n.)
eventiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eventiv
  • eventivul
  • eventivu‑
plural
  • eventive
  • eventivele
genitiv-dativ singular
  • eventiv
  • eventivului
plural
  • eventive
  • eventivelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eventiv, eventivesubstantiv neutru
eventiv, eventivăadjectiv

  • chat_bubble gramatică (în) sintagmă Verb reflexiv eventiv = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote «A se întrista» e un verb reflexiv eventiv. DLRLC
    • format_quote Eventivul este foarte apropiat de incoativ. GRAM. ROM. I 247. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.