evantai sn [At: HELIADE D. J. 9/11 / V: ~aliu (rar) ~l (ivr) evantail evantaliu eventail eventaliu evantaliu (pl: ~i) / Pl: ~e shi ~uri / E: fr éventail] 1 Obiect confectzionat din pene sau din fashii de hartie de panza etc. pliabile dispuse radial shi montate pe un maner care prin agitare produce racoare. 2 (Inv) Aparatoare. 34 (Iljv) In ~ In forma de raze care se raspandesc dintrun punct in semicerc. 5 (Rar) Ansamblu de lucruri diverse din aceeashi categorie.

EVANTÁI evantaie shi evantaiuri s. n. Obiect in forma de semicerc executat din hirtie pene pinza sau dantela care se foloseshte pentru ashi face vint shi a se apara de caldura. Prefectul ishi rotise privirile asupra shirului de femei in matasuri care fluturau evantaiurile de dantela neagra sau de pene. DUMITRIU B. F. 160. Mishcindushi uriashelei urechi k nishte evantaiuri [elefantul] shia intins trompa zguduind cu putere gratiile. ANGHEL PR. 115. ◊ Loc. adj. shi adv. In evantai = in forma de raze care pornesc dintrun punct shi formeaza un semicerc. Paunul are coada in evantai. ▭ [Toamna] Risipeshten evantai Ploi marunte Frunze moarte. TOPIRCEANU B. 53. Scris shi: (dupa frantzuzeshte) evantail (NEGRUZZI S. III 65). Varianta: evantáliu (BART E. 101 ANGHELIOSIF C. L. 9 HOGASH H. 109) s. n.

EVANTÁI s.n. Obiect (de forma semicirculara) confectzionat din hartie din pene din fildesh etc. cu care ishi fac vant spre a se racori mai ales femeile. ◊ In evantai = in forma unor raze care se raspandesc dintrun punct in semicerc. [Pl. ie iuri var. evantaliu s.n. / < fr. éventail].

EVANTÁI s. n. 1. obiect (semicircular) din hartie pene etc. cu care ishi fac vant femeile. ♦ in ~ = in forma unor raze care se raspandesc dintrun punct in semicerc. 2. (fig.) ansamblu de lucrari diverse ale aceleiashi categorii. (< fr. éventail)

EVANTÁI ~ie n. Obiect pliabil in forma semicirculara confectzionat din diferite materiale shi folosit (mai ales de femei) pentru ashi face vant spre a se racori. ◊ In ~ in forma de raze ce formeaza un semicerc. /<fr. évantail

evantail sn vz evantai

evantaliu sn vz evantai

evantail sn vz evantai

evantaliu sn vz evantai

evantaliu sn vz evantai

eventail sn vz evantai

eventaliu sn vz evantai

EVANTÁLIU s.n. v. evantai.

evantaliu n. aparatoare (= fr. éventail).

*evantáliŭ n. (fr. éventail d. vent vint). Un fel de ecran care se inchide shi se deschide shi cu caretzĭ facĭ vint cind tzĭe cald. SHi áĭ pl. aĭe.

evantái s. n. pl. evantáie

evantái s. n. pl. evantáie

evantai pl. evantaie

evantaliu lii.

EVANTÁI s. (inv. shi pop.) aparatoare (inv.) vanturar.

EVANTAI s. (inv. shi pop.) aparatoare (inv.) vinturar.

a face evantai expr. (d. femei) a se purta in asha fel incat sa atraga privirile barbatzilor.

a se face evantai expr. (d. femei) a se purta in asha fel incat sa atraga privirile barbatzilor.