opțiuni
  • info

10 definiții pentru eticheta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.

ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.

eticheta vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr étiqueter] 1 A aplica o etichetă (1). 2 (Fig) A atribui o calitate cuiva așa cum se cuvine (sau cum se crede că se cuvine) Si: a califica, a categorisi.

ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica (pe cineva sau ceva).

ETICHETÁ vb. I. tr. 1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter].

ETICHETÁ vb. tr. 1. a pune o etichetă. ◊ a asocia o etichetă (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. étiqueter)

A ETICHETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

etichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 eticheteáză

etichetá vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. și pl. eticheteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi.

eticheta vb. v. CALIFICA. FACE. NUMI.

Intrare: eticheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eticheta
  • etichetare
  • etichetat
  • etichetatu‑
  • etichetând
  • etichetându‑
 singular plural
  • etichetează
  • etichetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • etichetez
 (să)
  • etichetez
  • etichetam
  • etichetai
  • etichetasem
a II-a (tu)
  • etichetezi
 (să)
  • etichetezi
  • etichetai
  • etichetași
  • etichetaseși
a III-a (el, ea)
  • etichetează
 (să)
  • eticheteze
  • eticheta
  • etichetă
  • etichetase
plural I (noi)
  • etichetăm
 (să)
  • etichetăm
  • etichetam
  • etichetarăm
  • etichetaserăm
  • etichetasem
a II-a (voi)
  • etichetați
 (să)
  • etichetați
  • etichetați
  • etichetarăți
  • etichetaserăți
  • etichetaseți
a III-a (ei, ele)
  • etichetează
 (să)
  • eticheteze
  • etichetau
  • etichetară
  • etichetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eticheta, etichetezverb

  • 1. A aplica o etichetă pe un obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: califica face numi taxa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.