ÉTICA s. f. SHtiintza care se ocupa cu studiul principiilor morale cu legile lor de dezvoltare istorica cu contzinutul lor de clasa shi cu rolul lor in viatza sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societatzi; morala. Etica este una dintre formele conshtiintzei sociale. ▭ Etica comunista intemeiaza indatorirea morala a omului pornind de la interesele tuturor oamenilor muncii. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 92 9/1.

ÉTICA s.f. 1. Disciplina filozofica care studiaza principiile morale originea dezvoltarea shi contzinutul lor. 2. Morala. [Gen. cii. / cf. fr. éthique lat. ethica].

ÉTICA f. Totalitate a normelor de conduita morala. [G.D. eticii] /<lat. ethica

etica f. shtiintza moralei.

ÉTIC A etici ce s. f. adj. 1. S. f. Studiul teoretic al principiilor shi conceptziilor de baza din orice domeniu al gandirii shi activitatzii practice. 2. S. f. Ansamblu de norme in raport cu care un grup uman ishi regleaza comportamentul pentru a deosebi ce este legitim shi acceptabil in realizarea scopurilor; morala. 3. Adj. Privitor la etica (1) de etica bazat pe etica conform cu etica; moral. Din fr. éthique lat. ethicus.

etic ~a [At: CANTEMIR I. I. I 13 / V: (inv) it~ ithic itichi ithichi sf / S shi: ethic / Pl: ~ici ~ice / E: fr éthique lat ethicus cf ngr ήθος] 1 sf SHtiintza care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor shi al conditziei umane din perspectiva principiilor morale shi cu rolul acestora in viatza sociala. 2 sf Obiect de invatzamant care se ocupa cu studiul eticii (1). 3 sf (Ccr) Tratat (sau manual carte) care cuprinde principiile de baza ale eticii (2). 4 sf Conceptzie etica (5) specifica unui filozof unui scriitor etc. 5 sf Totalitate a normelor de conduita morala care reglementeaza relatziile dintre oameni precum shi atitudinea lor fatza de societate de o anumita clasa sociala de stat de patrie de familie etc Cf morala. 6 sf (Inv; if itichi ithiki) Virtute. 7 a Care este in conformitate cu principiile eticii (1) Si: (inv) eticesc (1). 8 a Care apartzine eticii (1) Si: (inv) eticesc (2). 9 a Privitor la etica (1) Si: (inv) eticesc (3). 10 Specific eticii (1) Si: (inv) eticesc (4). 11 De etica (1) Si: (inv) eticesc (5). 12 sn Calitatea de a fi etic (7). corectata

ithica sf vz etica

ithica sf vz etica

itichi sf vz etica

ÉTIC A etici ce s. f. adj. 1. S. f. SHtiintza care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor shi conditziei umane din perspectiva principiilor morale shi cu rolul lor in viatza sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare; morala. 2. Adj. Privitor la etica (1) de etica bazat pe etica conform cu etica; moral. Din fr. éthique lat. ethicus.

ÉTIC A I. adj. referitor la etica; moral. II. s. f. 1. disciplina filozofica studiul aspectelor teoretice shi practice ale moralei; teoria filozofica a moralei. 2. ansamblul normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societatzi. (< fr. éthique lat. ethicus gr. ethikos)

*étic a adj. (vgr. ethikós d. éthos obiceĭ moda. V. hristoitie). Relativ la morala: shtiintza etica. S. f. Morala shtiintza moraleĭ: etica luĭ Spinoza.

ética s. f. g.d. art. éticii

ética s. f. g.d. art. éticii

ÉTICA s. 1. v. morala. 2. etica profesionala v. deontologie.

ETICA s. morala. (~ unei societatzi date.)