6 definiții pentru etambreu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. [Pl. și: etambreie] – Din fr. étambrai.
ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. [Pl. și: etambreie] – Din fr. étambrai.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
etambreu sn [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr étambrai] Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ETAMBRÉU s.n. Deschizătură în puntea unei nave, făcută pentru a putea trece prin ea un catarg, axul cârmei etc. [< fr. étambrai].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ETAMBRÉU s. n. deschizătură în puntea unei nave prin care trece axul cârmei sau un catarg. (< fr. étambrai)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
etambréu s. n., art. etambréul; pl. etambréuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
etambréu s. n., art. etambréul; pl. etambréuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
etambreu, etambreurisubstantiv neutru
- 1. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- étambrai DEX '09 DEX '98 DN