eshafodaj sn [At: BALCESCU M. V. 20 / V: ~agiu / Pl: ~e / E: fr échafaudage] 1 Constructzie provizorie din metal sau lemn care sustzine o platforma cu materiale instalatzii muncitori etc. in timpul construirii sau a repararii unei cladiri. 2 (Rar) Eshafod. 3 (Rar) Schelet de metal in forma de pod care se monteaza calea ferata. 4 (Fig) Ansamblu de idei pe baza carora se alcatuieshte o teorie o ipoteza Si: (rar) eshafodare (2). 5 (Pex) Mod de alcatuire a unei opere literare Si: structura schitza schema plan. 6 (Rar) Ingramadire de obiecte de acelashi fel ashezate unele peste altele.

ESHAFODÁJ eshafodaje s. n. Constructzie provizorie alcatuita din bare de lemn sau de metal legate rigid intre ele pentru a sustzine o platforma care stau muncitorii in timpul lucrului la inaltzime pentru a sustzine o constructzie sau partzi dintro constructzie sau pentru a forma scheletul de rezistentza al unei constructzii provizorii demontabile. V. schela. (Atestat in forma de pl. eshafodagii) La fiecare pas ocolim lucrari eshafodagii canale desfundate. BART S. M. 42. ♦ Fig. Constructzie complicata. Intins eshafodaj de tiranii superposate (= suprapuse) una asupra alteia shi toate... apasind poporul. BALCESCU O. II 21. Pl. shi: (rar) eshafodagii.

ESHAFODÁJ s.n. 1. Schela (pentru lucrul la inaltzime al muncitorilor). 2. (Fig.) Ansamblu de fapte de argumente etc. mai mult sau mai putzin utile care se construieshte o opera o teorie o ipoteza. [Var. eshafodagiu s.n. / < fr. échafaudage].

ESHAFODÁJ s. n. 1. constructzie provizorie pentru lucrul la inaltzime al muncitorilor. 2. (fig.) ansamblu de fapte argumente date etc. utile care se construieshte o opera o teorie o ipoteza. (< fr. échafaudage)

ESHAFODÁJ ~e n. 1) Instalatzie auxiliara provizorie din scanduri sau din vergele de metal ridicata pe un shantier in vederea desfashurarii lucrarilor de constructzie sau de reparatzie a unei cladiri; schela. 2) fig. Ansamblu de fapte date shi argumente care se intemeiaza o teorie o conceptzie sau o ipoteza. /<fr. échafaudage

eshafodaj n. 1. schele; 2. fig. fundament: intins eshafodaj de tiranii BALC.

*eshafodáj n. pl. e (fr. échafaudage). Schele lemnarie in prejuru uneĭ constructziunĭ.

eshafodagiu sn vz eshafodaj

ESHAFODÁGIU s.n. v. eshafodaj.

eshafodáj s. n. pl. eshafodáje

eshafodáj s. n. pl. eshafodáje

eshafodaj pl. eshafodaje

ESHAFODÁJ s. v. schela.

ESHAFODAJ s. schela (reg.) alash pat. (~ al unei constructzii.)