ereditar ~a [At: NEGULICI / V: (inv) eridetar eriditar^[1] here~ (inv) ~diter / Pl: ~i ~e / E: fr héréditaire it ereditario lat hereditarius a um] 1 a (D. bunuri) Care se transmite prin (dreptul de) moshtenire. 2 a (D. oameni) Care are drept de moshtenire asupra unor bunuri. 3 smf /(Iuz) Moshtenitor. 4 a (D. functzii demnitatzi prerogative monarhice etc.) Care se transmite pe baza dreptului de succesiune. 5 a (D. domni principi) Care urca pe tron pe baza dreptului de succesiune. 6 a (D. caractere fizice sau mentale normale sau patologice boli) Care se transmit pe baza de ereditate. 7 a (Fig) Care se transmite constant de la o generatzie la alta. modificata

EREDITÁR A ereditari e adj. 1. (Despre anumite particularitatzi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate. Rezolvarea problemelor de dirijare a particularitatzilor ereditare ale organismelor este posibila numai prin aplicarea conceptziei miciuriniste in biologie. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 335 4/4. 2. (Despre un bun un privilegiu un titlu etc.) Care se transmite prin moshtenire care este moshtenit. ◊ Printz ereditar = printz care are dreptul sa moshteneasca tronul sau (rar) sa intemeieze o dinastie. In locul unei domnii de shapte ani [Cantacuzino] viseaza sa devina printz ereditar. BOLINTINEANU O. 253.

EREDITÁR A adj. Transmis prin moshtenire; care se moshteneshte; moshtenit. [Var. hereditar a adj. / cf. fr. héréditaire it. ereditario].

EREDITÁR A adj. 1. care se transmite prin ereditare. 2. (despre bunuri) care se transmit prin moshtenire. (< fr. héréditaire lat. hereditarius)

EREDITÁR ~a (~i ~e) 1) (despre particularitatzi fizice sau psihice) Care este transmis prin ereditate. Boala ~a. 2) Care este transmis prin moshtenire; moshtenit; stramoshesc. /<fr. héréditaire lat. hereditarius

ereditar a. 1. care se transmite prin moshtenire: bunuri ereditare; 2. care trece dela parintzi la copii: ftizia se crede ereditara.

*ereditár a adj. (lat. hereditarius). Care se transmite pin moshtenire: avere ereditara. Care se comunica de la parintzĭ la copiĭ: boala ereditara.

ereditariu ~ie a vz ereditar

eridetar ~a a vz ereditar corectata

hereditar ~a a vz ereditar

HEREDITÁR A adj. v. ereditar.

cod ereditár sint. s. 1979 (biol.) Patrimoniu ereditar v. sociobiologie //din cod + ereditar//

ereditár adj. m. pl. ereditári; f. ereditára pl. ereditáre

ereditár adj. m. pl. ereditári; f. sg. ereditára pl. ereditáre

ereditar.

EREDITÁR adj. 1. congenital innascut moshtenit. (Caractere ~.) 2. v. patrimonial.

EREDITAR adj. congenital innascut moshtenit. (Un defect ~.)