episcopal, ~ă a [At: PLEȘOIANU, T. IV, 185/7 / Pl: ~i, ~e / E: fr épiscopal, lat episcopalis] 1 Care aparține episcopului¹ (3) Si: (înv) episcopesc (1), episcopic¹ (1), episcopicesc (1). 2 Care aparține episcopiei (4) Si: (înv) episcopesc (2), episcopic¹ (2), episcopicesc (2), eparhial (1). 3 Privitor la episcop¹ (3) Si: (înv) episcopesc (3), episcopic¹ (3), episcopicesc (3). 4 Referitor la episcopie (4) Si: (înv) episcopesc (4), episcopic¹ (4), episcopicesc (4), eparhial (4). 5 (D. organizarea bisericească) Care a păstrat ierarhia rangurilor bisericești Si: (înv) episcopesc (5), episcopic¹ (5), episcopicesc (5). 6 (D. organizarea bisericească) Care cuprinde în organizarea ierarhică funcția de episcop¹ (2) Si: (înv) episcopesc (6), episcopic¹ (6), episcopicesc (6). 7 Ca de episcop¹ (3) Si: (înv) episcopesc (7), episcopic¹ (7), episcopicesc (7).

EPISCOPÁL, -Ă, episcopali, -e, adj. De episcop, al episcopului. Cîrjă episcopală. ♦ Care aparține episcopiei. Catedrală episcopală. NEGRUZZI, S. I 194.

EPISCOPÁL, -Ă adj. Referitor la episcop, la episcopat. [Cf. fr. épiscopal, lat. episcopalis].

EPISCOPÁL, -Ă adj. (bis.) referitor la episcop, la episcopat. (< fr. épiscopal, lat. episcopalis)

EPISCOPÁL ~ă (~i, ~e) Care aparține episcopului; de episcop. Mantie ~ă. 2) Care ține de episcopie; propriu episcopiei. /<fr. épiscopal, lat. episcopalis

episcopal a. ce aparține episcopului: palat episcopal.

*episcopál, -ă adj. (lat. episcopalis). De episcop: palat episcopal. – S’ar putea zice și episcopic (vgr. episkopikós). Cp. cu microscopic și eparhic.

episcopál adj. m., pl. episcopáli; f. episcopálă, pl. episcopále

episcopál adj. m., pl. episcopáli; f. sg. episcopálă, pl. episcopále

EPISCOPÁL adj. (BIS.) diecezan, eparhial, (înv.) pastoral, vlădicesc. (Adunare ~.)

EPISCOPAL adj. (BIS.) diecezan, eparhial, (înv.) pastoral, vlădicesc. (Adunare ~.)