emoțional, ~ă a [At: CARAGIALE, O. III, 255 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr éntotionnel] 1 Care este capabil să producă o emoție. 2 Care este provocat de o emoție.

EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care e propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce emoție. Unele versuri... ar putea să lipsească, fără a pricinui vreun neajuns pentru fondul emoțional. GHEREA, ST. CR. I 213. Impresia ce ne-o fac este cu totul lipsită de puterea zguduitoare, de virtutea emoțională. CARAGIALE, O. III 255. ◊ (Substantivat, n.) Procesul de creație al actorului nu se poate baza numai pe emoțional, după cum nu poate recurge numai la elemente raționale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/4. – Pronunțat: -ți-o-.

EMOȚIONÁL, -Ă adj. Care este propriu emoțiilor; de emoție, emotiv. [Cf. fr. émotionnel].

EMOȚIONÁL, -Ă adj. propriu emoțiilor; provocat de emoție; care provoacă emoție; emotiv (I). (< fr. émotionnel, germ. emotional)

EMOȚIONÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de emoții; propriu emoțiilor; emotiv. Stare ~ă. 2) Care se bazează pe emoții; care este provocat de emoții. Impresii ~e. 3) (despre persoane) Care vădește emoții. Fire ~ă. /Din emoție

emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále

emoționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. emoționáli; f. sg. emoționálă, pl. emoționále

EMOȚIONÁL adj. v. afectiv.

EMOȚIONAL adj. afectiv, emotiv. (Stare ~; proces ~.)