elocventza sf [At: VACARESCUL I. II 18^v/1 / V: ~cen~ ~cin~ (inv) ~cue~ ~cuentzie (S shi: ~oun~) ~cuin~ (S shi: ~oun~) ~tzie / Pl: ~tze / E: fr éloquence it eloquenza lat eloquentia] 1 Insushire sau talent de a convinge sau de a emotziona prin vorbe Si: expresivitate. 2 Fortza de convingere. 3 (Pex; ie) ~tza ochilor ~ mimicii etc. Putere de convingere a expresiei fetzei sau mimicii. 4 (Pex) Dovada de netagaduit. 5 (Ilav) Cu ~ Elocvent (4). 6 (Asr; liv) Retorica.

ELOCVÉNTZA s. f. Talent iscusintza de a vorbi frumos convingator. Redactori care laudatzi Pe unii dintre candidatzi Ce proshtilor le datzi virtutzi SHi elocventza celor mutzi. ALEXANDRESCU P. 171. ♦ Putere expresiva calitate de a exprima ceva in mod sugestiv. Mimica de o elocventza deosebita.

ELOCVÉNTZA s.f. Talent arta de a vorbi frumos; elocintza. ♦ Expresivitate exprimare sugestiva. [Cf. it. eloquenza lat. eloquentia].

ELOCVÉNTZA s. f. insushirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos emotzionant convingator; elocintza. ◊ expresivitate. (< fr. éloquence lat. eloquentia)

ELOCVÉNTZA f. 1) Caracter elocvent. A avea multa ~. 2) Arta de a convinge shi de a influentza prin limbaj. ~ politica. 3) Expresivitate sugestiva. ~a mimicii. [G.D. elocventzei] /<fr. éloquence lat. eloquentia

elocventza f. arta talentul de a vorbi bine de a convinge shi induiosha.

elocentza sf vz elocventza

elocintza sf vz elocventza

elocuentza sf vz elocventza

elocuentzie sf vz elocventza

elocventzie sf vz elocventza

*elocŭéntza f. pl. e (lat. eloquentia). Arta talentu de a vorbi bine de a emotziona de a convinge. Fig. Putere de a convinge: elocŭentza cifrelor. Fals cventza cíntza.

elocvéntza s. f. g.d. art. elocvéntzei

elocvéntza s. f. g.d. art. elocvéntzei

elocventza

elocventza tze.

ELOCVÉNTZA s. 1. v. retorica. 2. v. expresivitate.

ELOCVENTZA s. 1. oratorie retorica (inv.) limbutzie ritorie. (Ishi insusheshte arta ~.) 2. expresivitate plasticitate pregnantza sugestivitate. (~ satirei sale.)

ELOCINTZA ELOCVENTZA (< fr. éloquence < lat. eloquentia de la loquori a vorbi) Arta talentul de a vorbi frumos de a transmite altora gindurile shi sentimentele sale prin intermediul cuvintului. Elocintza este un talent natural de a convinge iar in retorica arta de a vorbi frumos. Deshi Quintilian spune: „Poeta nascitur orator fit” (Poetul se nashte oratorul se formeaza) elocintza este totushi un dar shi poate capata stralucire printro educatzie aleasa. In Grecia ea apare din cele mai vechi timpuri jucind un rol important in viatza sociala a poporului. Pericles Demostene Eschine au ridicat elocintza pe cele mai inalte culmi. Nici la romani ea nu a fost mai putzin cultivata shi mai lipsita de valoare (ex. Cicero). Retoricienii deosebesc cinci genuri principale de elocintza: elocintza de amvon elocintza tribunei elocintza militara elocintza baroului sau juridica elocintza academica. Acestea apartzin elocintzei vorbite careia i se adauga shi elocintza scrisa intre elocintza scrisa shi cea vorbita intre un discurs shi o carte fiind insa o mare deosebire. Oratorului i se cere o voce placuta gesturi adecvate exprimarii orale a ideilor insushirea de a atrage auditoriul putinduse trece cu vederea unele neglijentze stilistice shi chiar compozitzionale pe cita vreme fatza de forma scrisa exigentza e cu mult mai mare.

CEDANT ARMA TOGAE CONCEDANT LAUREA LAUDI (lat.) armele sa cedeze locul togii laurii elocventzei Cicero „De oficiis” I 22 77. Astfel formuleaza Cicero preferintza sa pentru o conducere civila a societatzii. P. ext. Indemn la solutzionarea pashnica a conflictelor.