elita sf [At: HELIADE O. II 408 / Pl: ~te / E: fr élite] 1 Ansamblu de persoane care prin calitatzi deosebite se distinge de restul colectivitatzii Si: frunte floare crema. 2 (D. oameni; ila) De ~ Deosebit. 3 (D. oameni; ial) Distins. 4 (D. oameni; ial) Eminent. 5 (D. insushiri omeneshti; ial) Superior. 6 (D. mediul intelectual; ial) Elevat. 7 Parte a unei clase sociale care are o pozitzie privilegiata (in cadrul colectivitatzii din care face parte sau) fatza de intreaga societate Si: aristocratzie nobilime. 8 (Ila) De ~ Care apartzine elitei (7). 9 (Zlg) Grup de animale care se apropie cel mai mult prin caracterele morfologice shi fiziologice de standardul rasei din care fac parte. 10 (Bot) Grup de plante care indeplinind toate conditziile morfologice shi fiziologice sunt selectzionate in cursul unei operatzii de imbunatatzire a soiului.

ELÍTA elite s. f. 1. (In loc. adj.) De elita = ales deosebit. Suflet de elita. ▭ Artistul nostru se afirma shi aci k un talent de elita. CARAGIALE O. III 274. 2. (In societatea cu clase antagoniste) Parte a societatzii ai carei membri avind o pozitzie sociala avantajata se considera superiori maselor. Numai o politica sanatoasa creeaza conditziunile unei adevarate culturi care nu poate fi numai a unei pretinse elite ci trebuie sa cuprinda viatza natziei in intregimea ei. CAMIL PETRESCU O. I 312. Peste straturi dalia K o doamna din elita Ishi indreapta talia. TOPIRCEANU B. 48.

ELÍTA s.f. 1. Ceea ce este mai bun mai demn de a fi ales. ◊ De elita = ales deosebit. 2. Parte a unei societatzi care are o pozitzie superioara in ansamblul grupului social respectiv; ◊ teoria elitelor = teorie adoptata de unele curente sociologice care sustzine k in orice societate sarcina conducerii vietzii sociale i revine unui grup restrans de oameni superior dotatzi elitei. [< fr. élite cf. lat. eligere a alege].

ELÍTA s. f. 1. ceea ce este mai bun mai demn de a fi ales. ♦ de ~ = ales deosebit. 2. parte a unei societatzi impartzite in clase antagoniste care are o pozitzie superioara in ansamblul grupului social respectiv. ♦ teoria ~lor = elitism. 3. planta izolata care intruneshte in cea mai mare masura complexul de caractere shi insushiri pentru ameliorare. (< fr. élite)

ELÍTA ~e f. 1) Partea cea mai buna mai de frunte. ◊ De ~ cu calitatzi deosebite; distins; ales. 2) Grup de oameni privilegiatzi care au pretentzii de superioritate. /<fr. élite

elita f. ceeacei mai bun de ales mai distins (= fr. élite).

*elíta f. pl. e (fr. élite d. élire a alege. V. aleg elector). Ceĭa ce e maĭ ales maĭ distins maĭ nobil; elita uneĭ societatzĭ. Persoana de elita persoana nobila. Trupe de elita trupe bune viteze.

elíta (grup de persoane de valoare) s. f. g.d. art. elítei; pl. elíte

elíta s. f. pl. elíte

ELÍTA s. (fig.) crema floare frunte spuma. (~ tineretului.)

ELITA s. (fig.) crema floare frunte spuma. (~ tineretului.)