elciu sm [At: LET. III, 256/34 / Pl: elcii / E: tc elçi] (Tcî) Reprezentant diplomatic al unei puteri străine la Poarta Otomană.

elciu m. od. trimisul unei puteri străine, consul. [Turc. ELČI].

elcíŭ m. (turc. elčí și ilči). Vechĭ. Consul, ministru plenipotențiar saŭ ambasador creștinesc în Turcia.

elcíu, elcíi, s.m. (înv.) trimis al unei puteri străine într-o țară; consul.