EFRÁCTZIE efractzii s. f. Spargere a zidurilor fortzare a incuietorilor sau a oricarui dispozitiv de inchidere pentru savarshirea unei infractziuni. [Var.: efractziúne s. f.] Din fr. effraction.

efractzie sf [At: COSTINESCU / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr effraction lat effractio onis] 1 Spargere a unei ushi a unui dispozitiv de inchidere in vederea savarshirii unei infractziuni. 2 (Jur; is) Furt prin (sau inv cu) ~ Furt prin spargere.

EFRÁCTZIE efractzii s. f. Spargere a zidurilor fortzare a incuietorilor sau a oricarui dispozitiv de inchidere k mijloc pentru savarshirea unei infractziuni. [Var.: efractziúne s. f.] Din fr. effraction.

EFRÁCTZIE s. f. Spargere a unei ushi broashte ferestre etc. facuta cu scopul de a jefui. ◊ (Jur.) Furt prin efractzie = furt prin spargere.

EFRÁCTZIE s.f. Spargere facuta cu intentzia de a fura. [Gen. iei var. efractziune s.f. / cf. fr. effraction lat. effractio].

EFRÁCTZIE s. f. spargere cu intentzia de a fura. (< fr. effraction lat. effractio)

EFRÁCTZIE f. Fortzare a unei incuietori pentru a savarshi o infractziune. [G.D. efractziei; Sil. efractzie] /<fr. effraction

efractziune sf vz efractzie

EFRACTZIÚNE s.f. v. efractzie.

efractziune f. spargere facuta cu gandul de a fura.

efractziúne f. (dupa fractziune d. lat. effringere fractum a fringe a sparge; fr. effraction). Jur. Spargere facuta cu intentziunea de a fura: furtu cu efractziune e calificat k crima. SHi áctzie.

efráctzie (efractzie) s. f. art. efráctzia (tzia) g.d. art. efráctziei; pl. efráctzii art. efráctziile (tzii)

efráctzie s. f. → fractzie

efractzie