8 definiții pentru efemeritate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
efemeritate sf [At: KLOPȘTOK, F. 235 / Pl: ~tăți / E: efemer + -itate] Însușire de a fi efemer (1) Si: vremelnicie.
EFEMERITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este efemer. [Cf. it. efemerità].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFEMERITÁTE s. f. caracter efemer. (< it. efemerita)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
efemeritáte s. f. (rar) Caracter trecător ◊ „Cât despre efemeritatea muzicii tinere, poate într-un articol viitor.” I.B. 28 V 82 p. 2 (cf. it. efemerità; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
efemeritáte s. f., g.-d. art. efemerității; pl. efemerități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EFEMERITÁTE s. v. vremelnicie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EFEMERITATE s. vremelnicie. (~ existenței noastre individuale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Efemeritate ≠ eternitate
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||