ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. 2. Ansamblul pieselor, dispozitivelor, aparatelor și mașinilor care deservesc un sistem tehnic. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații folosite la controlul zborului și conducerii unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement.

echipamént sn [At: BARCIANU / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr équipement] 1 Totalitate a obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. în vederea unei acțiuni, expediții etc. Si: (înv) echipaj (1). 2 Ansamblu de piese, de dispozitive și de mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparținând unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinind o anumită funcție în cadrul acestor sisteme tehnice. 3 (Îs) ~ de bord Ansamblu de aparate, mecanisme și instalații care servește pentru controlul zborului și funcționării motorului unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. 4 (Îs) ~ de campanie Echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție.

ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive și de mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparținând unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinind o anumită funcție în cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații care servește pentru controlul zborului și funcționării motorului unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement.

ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Ansamblul obiectelor necesare pentru a echipa pe cineva. Tras după o ușă scoasă din balamale, dezbrăcă echipamentul statului, îl puse de o parte, își îmbrăcă hainele de-acasă. CAMILAR, N. II 375. Toți ăștia îl socotesc pe dînsul un terchea-berchea! Cînd va avea ce-i lipsește, adică tot echipamentul, să vedem dacă n-au să-l privească cu respect. SADOVEANU, P. M. 158. Turel avea tot echipamentul unui încercat automobilist. C. PETRESCU, A. 313. ◊ (Mil.) Echipament de campanie = echipament purtat de militari în război sau la exerciții. Își pregătise... un rînd de straie... schimburi... un modest dar rezistent echipament de campanie. C. PETRESCU, C. V. 30. (Învechit) Micul echipament = totalitatea obiectelor care formau rufăria de corp a unui militar. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese și dispozitive atașate unei instalații, unei mașini etc. pentru a-i asigura funcționarea în bune condiții.

ECHIPAMÉNT s.n. 1. Totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ◊ Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție. 2. Totalitatea pieselor și a dispozitivelor unei mașini, ale unei instalații etc. care îi asigură buna funcționare. [Pl. -te, -turi. / < fr. équipement].

ECHIPAMÉNT s. n. 1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ♦ ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție. 2. ansamblu de piese și dispozitive ale unei mașini, instalații etc. care îi asigură buna funcționare. (< fr. équipement)

ECHIPAMÉNT ~e n. 1) Totalitate a obiectelor de îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii, care servesc pentru a dota o persoană (militari, excursioniști, sportivi etc.). 2) Totalitate a dispozitivelor și a mecanismelor care asigură funcționarea unei mașini sau instalații. /<fr. équipement

echipament n. tot ce servă la înarmarea și îmbrăcămintea soldaților: depozit de echipament.

*echipamént n., pl. e (fr. équipement). Acțiunea de a echipa. Obĭecte care servesc acesteĭ acțiunĭ: echipamentu unuĭ soldat (armele și îmbrăcămintea). V. munițiune.

echipamént s. n., pl. echipaménte

echipamént s. n., pl. echipaménte

ECHIPAMÉNT s. (MIL.) efecte (pl.). (~ al unui ostaș.)

ECHIPAMENT s. (MIL.) efecte (pl.). (~ al unui ostaș.)

ECHIPAMENT DE BORD ansamblul aparatelor, mecanismelor și instalațiilor de la bordul unei aeronave pentru controlul zborului, a navigației, a funcționării motorului și a aparaturii radio, electrice și de oxigen, a aparatelor de comandă și control de luptă (manșă, paloniere, levier de comandă a veleților, levierul de comandă al compensatorului, sistemul de prindere și declanșare al cablului de remorcaj, aparatul de emisie-recepție, instalația sau inhalatorul de oxigen.

ECHIPAMENT DE MĂSURARE A DISTANȚEI sistem ce permite măsurarea spațiului dintre ipotenuza între aeronavă și stația de pe sol care poate transmite simultan cotele la 100 de aeronave cu o precizie de 3% din distanța măsurată.

ECHIPAMENT DIN CONTROLUL TRAFICULUI AERIAN sistem ce permite dirijarea unui număr mare de aeronave folosit pe lângă radarul primar având un radar secundar de supraveghere (v.) căruia îi corespunde la bordul aeronavei un bloc emițător-receptor care afișează pe ecrane codul aeronavei cerut de operatorul de sol, înălțimea barometrică a aeronavei, codurile de avarie (avarie generală, avarie radio sau deturnare) etc.