3 definitzii pentru echilibraj
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
echilibraj sn [At: NOM. MIN. I 126 / Pl: ~e / E: fr équilibrage] 1 Echilibrare (1). 2 (Aer) Dispozitiv prin care se echilibreaza efectele fortzelor inertziale asupra organelor de comanda.
ECHILIBRÁJ s.n. Echilibrare. [< fr. équilibrage].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
echilibráj s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: echilibraj
echilibraj substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)