3 definiții pentru echilibraj
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
echilibraj sn [At: NOM. MIN. I, 126 / Pl: ~e / E: fr équilibrage] 1 Echilibrare (1). 2 (Aer) Dispozitiv prin care se echilibrează efectele forțelor inerțiale asupra organelor de comandă.
ECHILIBRÁJ s.n. Echilibrare. [< fr. équilibrage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
echilibráj s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: echilibraj
echilibraj substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)