eșafodaj sn [At: BĂLCESCU, M. V. 20 / V: ~agiu / Pl: ~e / E: fr échafaudage] 1 Construcție provizorie din metal sau lemn, care susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul construirii sau a reparării unei clădiri. 2 (Rar) Eșafod. 3 (Rar) Schelet de metal în formă de pod, pe care se montează calea ferată. 4 (Fig) Ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză Si: (rar) eșafodare (2). 5 (Pex) Mod de alcătuire a unei opere literare Si: structură, schiță, schemă, plan. 6 (Rar) Îngrămădire de obiecte de același fel așezate unele peste altele.

EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate rigid între ele pentru a susține o platformă pe care stau muncitorii în timpul lucrului la înălțime, pentru a susține o construcție sau părți dintr-o construcție sau pentru a forma scheletul de rezistență al unei construcții provizorii, demontabile. V. schelă. (Atestat în forma de pl. eșafodagii) La fiecare pas ocolim lucrări, eșafodagii, canale desfundate. BART, S. M. 42. ♦ Fig. Construcție complicată. Întins eșafodaj de tiranii superposate (= suprapuse) una asupra alteia și toate... apăsînd poporul. BĂLCESCU, O. II 21. – Pl. și: (rar) eșafodagii.

EȘAFODÁJ s.n. 1. Schelă (pentru lucrul la înălțime al muncitorilor). 2. (Fig.) Ansamblu de fapte, de argumente etc. mai mult sau mai puțin utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. [Var. eșafodagiu s.n. / < fr. échafaudage].

EȘAFODÁJ s. n. 1. construcție provizorie, pentru lucrul la înălțime al muncitorilor. 2. (fig.) ansamblu de fapte, argumente, date etc. utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. (< fr. échafaudage)

EȘAFODÁJ ~e n. 1) Instalație auxiliară, provizorie, din scânduri sau din vergele de metal, ridicată pe un șantier, în vederea desfășurării lucrărilor de construcție sau de reparație a unei clădiri; schelă. 2) fig. Ansamblu de fapte, date și argumente pe care se întemeiază o teorie, o concepție sau o ipoteză. /<fr. échafaudage

eșafodaj n. 1. schele; 2. fig. fundament: întins eșafodaj de tiranii BĂLC.

*eșafodáj n., pl. e (fr. échafaudage). Schele, lemnărie în prejuru uneĭ construcțiunĭ.

eșafodagiu sn vz eșafodaj

EȘAFODÁGIU s.n. v. eșafodaj.

eșafodáj s. n., pl. eșafodáje

eșafodáj s. n., pl. eșafodáje

eșafodaj, pl. eșafodaje

EȘAFODÁJ s. v. schelă.

EȘAFODAJ s. schelă, (reg.) alaș, pat. (~ al unei construcții.)