10 definiții pentru dăscăliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂSCĂLÍȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soție de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iță.
dăscălíță sf [At: PRAV. 171 / Pl: ~țe / E: dascăl + -iță] 1 (Pop) Învățătoare (la țară). 2 (Pex; fam) Profesoară. 3-7 (Fam) Soție de dascăl (1-2, 5, 14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂSCĂLÍȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.; rar) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soție de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂSCĂLÍȚĂ, dăscălițe, s. f. (Popular, azi rar) Învățătoare (mai ales la țară); p. ext. (arhaizant și familiar) profesoară; soție de dascăl (1, 4). Se va face și ea dăscăliță, va fi directoarea vreunui institut. GALACTION, O. I 637. Tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniță, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliță. GOGA, P. 29. Cînd mi-ai fi tu dăscăliță, Ai vedea cum m-aș sili. NEGRUZZI, S. III 24.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂSCĂLÍȚĂ ~e f. fam. Învățătoare de la țară. 2) Soție a dascălului. /dascăl + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dăscălíță f., pl. e. Fam. Învățătoare, profesoară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dăscălíță (pop.) s. f., g.-d. art. dăscălíței; pl. dăscălíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dăscălíță s. f., g.-d. art. dăscălíței; pl. dăscălíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DĂSCĂLÍȚĂ s. v. institutoare, învățătoare, profesoară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dăscăliță s. v. INSTITUTOARE. ÎNVĂȚĂTOARE. PROFESOARĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
dăscăliță, dăscălițesubstantiv feminin
- 1. Învățătoare (la țară), institutoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se va face și ea dăscăliță, va fi directoarea vreunui institut. GALACTION, O. I 637. DLRLC
- Tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniță, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliță. GOGA, P. 29. DLRLC
- Cînd mi-ai fi tu dăscăliță, Ai vedea cum m-aș sili. NEGRUZZI, S. III 24. DLRLC
- 1.1. Profesoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
etimologie:
- Dascăl + sufix -iță. DEX '98 DEX '09