opțiuni
  • info

19 definiții pentru dărab regional

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.

DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.

dărab sn [At: DLR / V: ~ă sf ~răb / Pl: ~uri, ~e / E: mg darab] (Reg) Bucată.

DĂRÁB, dăraburi și dărabe, s. n. (Regional) 1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc. Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn’la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346. (Cu pronunțare regională) Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328. 2. Bucată, petic de pămînt. (Cu pronunțare regională) Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6. 3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp. A trecut un dărab de vreme și s-a întors. – Variantă: dărăb (GALAN, Z. R. 30, SADOVEANU, P. M. 274) s. n.

DĂRAB s. n. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Bucată. A: Un cîine duce un dărab de carne în gură. VARLAAM. C: Dintr-un dărab face foc, dintr-altul d[ă]rab își face Dumnezeu. CAT. CALV., apud TEW. Frustrum. Darab. Darab. LEX. MARS., .209. ◊ Fig. În vreamea lui Neron ... supt birudalmul lor fiind jidovii un dărab de vreame. C 1692, 512r. Etimologie: magh. darab. Cf. ș t i u c.

dărab n. Tr. bucată mare: un dărab de pâine. [Ung. DARAB].

dăráb V. darab.

DĂRÁBĂ s. f. v. dărab.

DĂRÁBĂ s. f. v. dărab.

DĂRẮB s. n. v. dărab.

DĂRẮB s. n. v. dărab.

DĂRẮB s. n. v. dărab.

dărábă sf vz dărab

dărắb sn vz dărab

dărắb V. darab.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dărab (reg.) s. n., pl. dăraburi

dăráb (reg.) s. n., pl. dăráburi/dărábe

dăráb s. n., pl. dăráburi/dărábe

dărab

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă.

dărab s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACȚIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORȚIUNE. SECȚIUNE. TRANȘĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dăráb, dăraburi, (dărabă), s.n. – (reg.) Bucată, porție, felie: „...l-o luat pă moș ca pe-un dărab de lemn și l-o pus pă foc să ardă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 108). ♦ (onom.) Darabuș, Darabă, nume de familie (24 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș, 2000). – Din magh. darab „bucată” (DEX, MDA) < vsl. drobǔ (Șăineanu, Scriban).

dăráb, -uri, s.n.; dărabă, -e, s.f. – Bucată, porție, felie. Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș 2000). – Din magh. darab „bucată”.

Intrare: dărab
dărab1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărab
  • dărabul
  • dărabu‑
plural
  • dăraburi
  • dăraburile
genitiv-dativ singular
  • dărab
  • dărabului
plural
  • dăraburi
  • dăraburilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărabă
  • dăraba
plural
  • dărabe
  • dărabele
genitiv-dativ singular
  • dărabe
  • dărabei
plural
  • dărabe
  • dărabelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăb
  • dărăbul
  • dărăbu‑
plural
  • dărăburi
  • dărăburile
genitiv-dativ singular
  • dărăb
  • dărăbului
plural
  • dărăburi
  • dărăburilor
vocativ singular —
plural —
dărab2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărab
  • dărabul
  • dărabu‑
plural
  • dărabe
  • dărabele
genitiv-dativ singular
  • dărab
  • dărabului
plural
  • dărabe
  • dărabelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărab, dăraburisubstantiv neutru

regional
  • 1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bucată diminutive: dărăbuț
    • format_quote Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn’ la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328. DLRLC
    • comentariu Trimiterea este la bucată (1, 2), dar sensul (2.) nu pare a avea acest sinonim. dexonline
  • 2. Bucată, petic de pământ. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bucată
    • format_quote cu pronunțare regională Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6. DLRLC
    • comentariu Trimiterea este la bucată (1, 2), dar sensul (2.) nu pare a avea acest sinonim. dexonline
  • 3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp. DLRLC
    • format_quote A trecut un dărab de vreme și s-a întors. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.