dumbrávnic sm [At: LB / V: drâmbán~, drâmbón~ / Pl: ~ici / E: vsl донбравинк] Plantă erbacee din familia labiatelor, cu miros caracteristic, cu frunze late, flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). modificată

DUMBRÁVNIC s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, care crește prin tufișuri și păduri; are miros plăcut și se întrebuințează ca plantă medicinală (Melittis melissophyllum). Pune coaja asta de mesteacăn sub grindă, unde îi busuiocul și dumbravnicul. CAMILAR, N. I 256. Mă așezam între bătrîni și-i priveam curios; îmi plăcea mirosul de dumbravnic și de mintă din straiele «bătrînicăi». SADOVEANU, O. III 518. Vara... după cules răchițică... dumbravnic și sulcină de pus pintre straie, cine umbla? CREANGĂ, A. 64.

DUMBRÁVNIC ~ci m. Plantă erbacee perenă, medicinală și meliferă, cu frunze late și cu flori purpurii sau albe, având un miros plăcut. /<sl. donbravinu

dumbravnic m. plantă plăcut mirositoare ce crește prin tufișuri și păduri (Melittis melissophylum): dumbravnic și sulcină de pus printre straie CR. [Lit. plantă de pădure].

dumbrávnic m. (vsl. dombravnikŭ ca și rus. dumbrávnik și ceh. douvravnik, niște plante). Cînepa codruluĭ, cănepĭoară, o plantă fin familia compuselor (eupátorium connábinum). O plantă labiată (mellitis melissophyllum).

drâmbánic sn vz dumbravnic

drâmbónic sm vz dumbravnic

năbravnică sf vz dumbravnic

dumbrávnic s. m., pl. dumbrávnici

dumbrávnic s. m., pl. dumbrávnici

DUMBRÁVNIC s. v. cânepioară.

dumbravnic s. v. CÎNEPIOARĂ.

dumbrávnic, s.n. – (bot.) Plantă ierboasă aromată, perenă, care crește în păduri de fag și stejar (Melittis melissophillum). În Maramureș, se mai numește și cânepa-codrului (Bârlea, 1924). ♦ (med. pop.) Utilizată în caz de insomnii, paralizii, dureri de cap, astm bronșic etc. – Din sl. donbravǐnǔ (Scriban, DEX).

dumbrávnic, s.n. – (bot.) Plantă ierboasă aromată, perenă, care crește în păduri de fag și stejar (Melittis melissophillum). În Maramureș se mai numește și cânepa-codrului (Bârlea 1924). Utilizată (în medicina populară) în caz de insomnii, paralizii, dureri de cap, astm bronșic etc. – Din sl. donbravǐnǔ.