duel sn [At: SHINCAI HR. I 319 / Pl: ~uri (ivp) ~e / E: fr duel lat duellum] 1 Lupta care se desfashoara (dupa un anumit cod) intre doua persoane inarmate in prezentza unor martori shi care are drept scop transharea unui diferend personal Si: (nob) duelare (ivr) duelism. 2 Lupta in care artileriile celor doua armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. 3 (Fig) Polemica vie care are loc intre doua persoane doua publicatzii etc.

DUÉL dueluri s. n. Lupta intre doua persoane inarmate obishnuita mai ales in evul mediu cu scopul de a transha un diferend. Poetul apreciase cu voce tare aceasta conduita. De aici explicatzii provocare la duel shi duelul. GALACTION O. I 575. Nu te bate in duel cu unul care nu shtie sa se bata. CAMIL PETRESCU U. N. 409. Duelul intre ostashi era aspru pedepsit. BALCESCU O. I 122. ♦ Fig. Lupta. Peste doua zile... am avut pentru intiia oara privelishtea unui duel de artilerie. CAMIL PETRESCU U. N. 301.

DUÉL s.n. Lupta cu armele intre doua persoane data in prezentza unor martori fixatzi dinainte in vederea lamuririi unui diferend. ♦ (Fig.) Lupta intre doua persoane intre doua grupuri. [Pron. duel. / cf. fr. duel it. duello lat. duellum razboi].

DUÉL s. n. 1. lupta cu armele intre doua persoane data in prezentza unor martori fixatzi dinainte in vederea lamuririi unui diferend. 2. ~ de artilerie = actziune in care artileriile partzilor beligerante trag simultan una asupra celeilalte. 3. (fig.) lupta disputa intre doua persoane grupuri publicatzii. (< fr. duel lat. duellum)

DUÉL ~uri n. 1) Lupta desfashurata dupa anumite reguli intre doua persoane inarmate dintre care una cere rezolvarea unui diferend. 2) fig. Schimb viu de opinii sau replici intre doua partzi adverse (persoane sau publicatzii); polemica. [Sil. duel] /<fr. duel lat. duellum

duel n. 1. lupta intre doi oameni inarmatzi shi in prezentza martorilor; 2. lupta in genere.

* duél n. pl. urĭ shi e (fr. duel d. lat. duellum varianta din bellum razboĭ). Lupta intre doĭ oamenĭ de ordinar cu sabĭa floreta orĭ pistolu in fatza unor martorĭ. Lupta: duel de artilerie.

duél s. n. pl. duéluri

duél s. n. pl. duéluri

DUÉL s. (rusism inv.) poedinoc. (La provocat la ~.)

DUEL s. (rusism inv.) poedinoc. (La provocat la ~.)

duél (duéluri) s. n. 1. Lupta intre doua persoane inarmate. 2. (Fig.) Polemica. Fr. duel. Der. duela vb. (rar a se bate in duel); duelist s. m. din fr.; duelgiu s. m. (duelist).