DUBA¹ dube s. f. Autoduba. ♦ Vehicul inchis prevazut cu ferestruici shi gratii cu care se transporta detzinutzii. ♦ Fig. Pushcarie temnitza. Cf. sb. dubak.

dúba² sf [At: DEX / Pl: ~be / E: srb dubak] 1 Autoduba. 2 Vehicul inchis prevazut cu ferestruici shi gratii cu care se transporta detzinutzii. 3 (Fig) Pushcarie.

DÚBA¹ dube s. f. Autoduba. ♦ Vehicul inchis prevazut cu ferestruici shi gratii cu care se transporta detzinutzii. ♦ Fig. Pushcarie temnitza. Cf. scr. dubak.

DÚBA¹ dube s. f. Vehicul (inchis avind ferestruici cu gratii) cu care se transporta detzinutzii. O duba cafenie trasa de doua gloabe fu oprita in fatza inchisorii. SAHIA N. 84. ♦ Camioneta complet inchisa folosita pentru diferite transporturi. Daca nul lua duba de la morga il ingropau tovarashii. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 148. ♦ Fig. Pushcarie temnitza. Pe vremi in sat numai cizmarul a fost [comunist] SHi lau bagat k pe un hotz la duba. BENIUC V. 101. De cind i pasc eu k doar ioi prinde cu oca mica shi sai trintesc la duba. ALECSANDRI T. 452.

DÚBA¹ ~e f. 1) Vehicul inchis cu ferestruici prevazute cu gratii folosit la transportul detzinutzilor. 2) fig. Institutzie corectzionala in care ishi ispashesc pedeapsa persoane private de libertate; pushcarie; temnitza; penitenciar; inchisoare. /cf. sb. dubak

duba f. 1. luntre ushoara ascutzita shi ridicata intrebuintzata pe Dunare mai ales de pescarii lipoveni: duba se numeshte shi lotca; 2. car de pushcarie: dubele penitenciarului; 3. fam. inchisoare: a fost pus la duba; 4. pl. Tr. piua in care se bate postavul; 5. Tr. cosh cilindric din scoartza de ciresh (de adunat cireshe). [Rut. DUB luntre (din slav. donbŭ arbore): duba primitiva a pescarilor era facuta dintr’un trunchiu scobit].

dúba f. pl. e (rus. dúbka shalupa de stejar; sirb. dúbak duba de dus arestatziĭ. V. dubesc shi odobaĭe). Un fel de luntre pescareasca cu capetele ridicate k la gondola (V. lotca). Corabie: patru dube cu tunurĭ sheĭcĭ shi caice pline cu Turcĭ. (Olt. Amintirile col. Solomon Valenĭ 1910 3841). Mold. Cada in care se scurge rachĭu. Cada foarte mare pusa in pamint in care se pun peile la dubit. Un fel de scoc vertical inalt de vreo opt metrĭ care serveshte k rezervoriŭ de apa la ferestraĭe (V. slaĭ). Trasura inchisa de dus detzinutziĭ (V. diba 2). A turna la duba a pune la inchisoare. Trans. Piŭa in care se bate postavu (dirsta). Trans. Buhaĭ cu care umbla baĭetziĭ in ultima zi a anuluĭ.

dúba s. f. g.d. art. dúbei; pl. dúbe

dúba (mashina luntre) s. f. g.d. art. dúbei; pl. dúbe

DÚBA s. v. autoduba.

DÚBA s. v. arest buhai inchisoare ocna penitenciar piua pushcarie temnitza.

DUBA s. autoduba. (~ este un autocamion inchis.)

duba s. v. AREST. BUHAI. INCHISOARE. OCNA. PENITENCIAR. PIUA. PUSHCARIE. TEMNITZA.

dúba (dúbe) s. f. 1. Ambarcatzie luntre facuta dintrun trunchi de copac scobit. 2. Ciubar de lemn. 3. (Trans.) Vas pentru fructe din coaja de ciresh. 4. Pushcarie temnitza. 5. Vehicul inchis cu gratii cu care se transporta detzinutzii. 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba „trunchi” (Cihac II 95) cf. rut. rus. dub „stejar; luntre” sb. dubak „duba vehicul”. Pentru evolutzia semantica cf. dring; la sensul de „temnitza” sa ajuns plecinduse de la butucul de care erau legatzi detzinutzii pol. dyby (cf. Bogrea Dacor. I 263) sau sl. dyba de unde diba s. f. (butuc). Cf. dimb dumbrava. Der. dubai vb. (Trans. a cinta la duba); dubas s. n. (Mold. barca pescareasca; ponton) din rus. dubas cf. tc. duba „ponton”; dubasar s. m. (Mold. pontonier).

duba dube s. f. 1. vehicul special pentru transportarea detzinutzilor 2. inchisoare