7 definitzii pentru drobushor (dim.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DROBUSHÓR1 drobushori s. m. Diminutiv al lui drob1 (1). Drob1 + suf. ushor.
DROBUSHÓR1 drobushori s. m. Diminutiv al lui drob1 (1). Drob1 + suf. ushor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
drobushor2 sm[1] sn [At: MARIAN I 244 / Pl: ~shoare / E: drob2 + ushor] 114 (SHhp) Drobuletz (114).
- posibila gresheala de tipar plural neconsemnat la aceasta intrare ci doar la drobushor1 — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DROBUSHÓR drobushoare s. n. Diminutiv al lui drob (I 1). Pe masa stau bucatele iar in mijlocul mesei patru colaci unul peste altul cun smoc de steble de busuioc cun drobushor de sare shi co naframa. SEVASTOS N. 268.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DROBUSHÓR drobushoare s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. Planta erbacee cu flori galbene ale carei frunze fermentate dau o culoare albastra folosita la vopsit (Isatis tinctoria).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
drobushór s. m. pl. drobushóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
drobushór (bulgare de sare planta) s. m. pl. drobushóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
DROBUSHÓR (< drob) s. n. 1. Diminutiv al lui drob (1). 2. Planta erbacee perena din familia cruciferelor inalta de peste 50 cm cu flori galbene dispune in racem fructe silicve shi frunze albastrubrumate (Isatis tinctoria). In Evul Mediu din frunzele culese inainte de inflorire preparate intrun mod special se obtzinea o pasta neagraverzuie care vopsea in albastruindigo; floriel sau planta intreaga uscate shi apoi fierte sunt utilizate pentru vopsit in galben.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
drobushor, drobushorisubstantiv masculin
-
- Pe masa stau bucatele iar in mijlocul mesei patru colaci unul peste altul cun smoc de steble de busuioc cun drobushor de sare shi co naframa. SEVASTOS N. 268. DLRLC
-
etimologie:
- Drob + sufix ushor. DEX '09 DEX '98