optziuni
  • info

6 definitzii pentru dobitoc (adj.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DOBITÓC OÁK dobitoci oace s. n. s. m. shi f. adj. 1. S. n. Animal patruped (domestic). 2. S. m. shi f. adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligentza sau de bunsimtz. Din sl. dobytŭkŭ.

dobitóc ~oák [At: PALIA (1581) 193/1 / Pl: ~i ~oáce / E: vsl добиток] 1 sn Animal (patruped). 2 sm (Inv; cu indicarea speciei de animale) Multzime de... 3 (Ivr; is) ~ ceresc Constelatzie cu nume de animal. 45 smf a (Om) lipsit de inteligentza shi bunsimtz.

DOBITÓC OÁK dobitoci oace subst. adj. 1. S. n. Animal patruped (domestic). 2. S. m. shi f. adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligentza sau de bunsimtz. Din sl. dobytŭkŭ.

DOBITÓC2 OÁK dobitoci oace s. m. shi f. (Termen injurios mai ales in apostrofe) Om lipsit de inteligentza sau de bun simtz. Unde sint cizmele shterpelite dobitocule? CAMILAR N. I 280. ◊ (Adjectival) Nu lam crezut asha de dobitoc k sa nu simta macar atit. C. PETRESCU C. V. 354.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dobitóc1 adj. m. (persoana) s. m. pl. dobitóci; adj. f. s. f. dobitoák pl. dobitoáce

dobitóc adj. m. (persoana) s. m. pl. dobitóci; f. sg. dobitoák pl. dobitoáce

Intrare: dobitoc (adj.)
dobitoc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobitoc
  • dobitocul
  • dobitocu‑
  • dobitoak
  • dobitoak
plural
  • dobitoci
  • dobitocii
  • dobitoace
  • dobitoacele
genitiv-dativ singular
  • dobitoc
  • dobitocului
  • dobitoace
  • dobitoacei
plural
  • dobitoci
  • dobitocilor
  • dobitoace
  • dobitoacelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dobitoc, dobitocisubstantiv masculin
dobitoak, dobitoacesubstantiv feminin
dobitoc, dobitoakadjectiv

  • 1. peiorativ (Om) care este lipsit de inteligentza sau de bunsimtz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unde sint cizmele shterpelite dobitocule? CAMILAR N. I 280. DLRLC
    • format_quote Nu lam crezut asha de dobitoc k sa nu simta macar atit. C. PETRESCU C. V. 354. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.