dizgrațios, ~oasă a [At: NEGULICI / V: desg~, disgraciós, disg~ / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: it disgrazioso] 1 (D. ființe sau, rar, d. părți ale corpului lor) Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășenie Si: diform, pocit, urât. 2 (D. lucruri, fenomene, manifestări) Care se abate de la ceea ce este normal, firesc, bun.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ, dizgrațioși, -oase, adj. Lipsit de grație, de farmec, de drăgălășie. Expresiunea «tînjitoare» ni se pare cam dizgrațioasă. MACEDONSKI, O. IV 64. – Pronunțat: -ți-os.

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Lipsit de grație; urât, dezagreabil. [Cf. it. disgrazioso, fr. disgracieux].

DIZGRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. lipsit de grație, de farmec; urât, dezagreabil. (< it. disgrazioso, fr. disgracieux)

DIZGRAȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este lipsit de grație; fără grație. [Sil. -ți-os] /<it. disgrazioso

* dizgrațiós, -oásă adj. (fr. disgracieux, d. it. disgrazioso). Fără grație, urît: gest dizgrațios. Adv. În mod dizgrațios: a merge dizgrațios.

disgrațios a. lipsit de grație, care displace: aer disgrațios.

dizgrațiós (-ți-os) adj. m., pl. dizgrațióși; f. dizgrațioásă, pl. dizgrațioáse

dizgrațiós adj. → grațios

DIZGRAȚIÓS adj. 1. v. dezgustător. 2. v. neplăcut.

DIZGRAȚIOS adj. 1. dezgustător, grețos, hidos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 2. dezagreabil, dezgustător, displăcut, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros ~.)

Dizgrațios ≠ grațios