divíde vtr [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 73/1 / V: ~dá, devi~ / Pzi: divíd, (înv) ~dă / E: lat dividere] 1-2 A (se) grupa în mai multe părți, categorii, clase etc. Si: (înv) a (se) dividirui (1-2), a (se) diviza (1-2), a (se) împărți, (rar) a (se) osebi. 3-4 (Mat; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr.

DIVÍDE, divíd, vb. III. Tranz. (Se întrebuințează numai la prezent) A diviza.

DIVÍDE vb. III. tr., refl. A (se) împărți, a (se) diviza. [P.i. divíd. / < lat., it. dividere].

DIVÍDE vb. tr., refl. a (se) împărți, a (se) fragmenta, a (se) diviza. (< lat. dividere)

A DIVÍDE divíd tranz. A face să se dividă. /<lat. dividere

A SE DIVÍDE pers. 3 se divíde intranz. (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se diviza. /<lat. dividere

divide v. 1. a împărți: a divide o moștenire; 2. a face o diviziune: a divide 6 prin 2.

divid, a divide V. divizez.

divíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. divíd (nu se folosește la timpurile trecute, ger., part.)

divíde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. divíd (nu se folosește la timpurile trecute)

divid, -vide inf.

DIVÍDE vb. 1. v. împărți. 2. v. descompune.

DIVIDE vb. 1. a despărți, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (A ~ un întreg în patru sferturi.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.)

divíde (divíd, -ís), vb. – A împărți, a diviza. Lat. dividere (sec. XIX). Mai puțin folosit decît dubletul diviza, vb., din fr. diviser. – Der. dividend, s. n., din fr. dividende, germ. Dividenden; indivis, adj.; divizibil, adj.; indivizibil, adj.; divizibilitate, s. f.; divizi(un)e, s. f.; divizionar, adj.; divizor, s. n.; subdivizi(un)e, s. f., din fr.