divertismént sn [At: LM / V: ~timént / Pl: ~e / E: fr divertissment, it divertismento] 1 Petrecere ușoară, agreabilă și de scurtă durată. 2 Distracție. 3 Amuzament. 4 Compoziție muzicală instrumentală cu caracter distractiv. 5 Suită pentru un instrument sau pentru orchestră, alcătuită dintr-o serie de piese cu caracter diferit. 6 Interludiu de dans, de muzică, de cântece vocale etc. cu scop distractiv. 7 Mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 8 Episod distractiv alcătuit din dansuri și arii, introdus în teatrul din sec. XVII-XVIII. 9 (Muz) Secțiunea a doua a unei fugi. 10 Suită de diferite dansuri.

DIVERTISMÉNT, divertismente, s. n. 1. Petrecere de scurtă durată, distracție, amuzament. 2. Piesă muzicală executată de orchestră în cadrul unui spectacol de teatru sau de balet (de obicei în pauze sau între tablouri). ♦ Suită scrisă pentru un instrument sau pentru orchestră, alcătuită dintr-o serie de piese ușoare. Divertismentele lui Mozart.

DIVERTISMÉNT s.n. 1. Recreare plăcută și amuzantă; distracție. ♦ Episod distractiv, alcătuit din dansuri și arii, introdus în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 2. (Muz.) Piesă instrumentală alcătuită din mai multe părți succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ♦ Suită ușoară de bucăți muzicale. ♦ Secțiunea a doua a unei fugi. ♦ Suită de diferite dansuri. [< fr. divertissement, it. divertismento].

DIVERTISMÉNT s. n. 1. recreare plăcută și amuzantă; distracție. 2. episod distractiv, compus din dansuri și arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc. ◊ piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ◊ secțiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expozițiilor și interludiilor. 4. concert de estradă cu conținut variat. 5. suită de diferite dansuri. (< fr. divertissement)

DIVERTISMÉNT ~e n. 1) Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); distracție; amuzament; agrement. 2) Compoziție muzicală instrumentală cu caracter distractiv. 3) Suită muzicală, alcătuită dintr-o serie de bucăți muzicale cu caracter distractiv și variat. /<fr. divertissement

spectácol-divertismént s. n. Spectacol ușor, de varietăți ◊ „Am impresia că va fi un «spectacol-divertisment».” Cont. 31 X 69 p. 4. ◊ „Dar se pare că acest adevăr a fost uitat chiar de libretist, principalul autor al spectacolului-divertisment.” Sc. 4 IV 75 p. 4 (din spectacol + divertisment)

divertismént s. n., pl. divertisménte

divertismént s. n., pl. divertisménte

DIVERTISMÉNT s. 1. v. distracție. 2. v. interludiu.

DIVERTISMENT s. agrement, amuzament, distracție, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~.)

divertisment (it. divertismento; fr. divertissement) 1. Compoziție (I) instrumentală în genul unei suite*, alcătuită din piese de obicei scurte, având adesea mișcări [tempo (2)-uri] de dans*. D. a apărut în a doua jumătate a sec. 18, ca înlocuitor al partitei*. D. a constituit un gen preferat al manifestărilor în aer liber, mai ales la Viena (Haydn a compus 66 d., Mozart 21), fiind o muzică recreativă. Genuri înrudite cu d.: serenada*, casațiunea*. Sin. (actual): potpouriu*. 2. Titlu atribuit de compozitorii contemporani anumitor lucrări de ținută gravă, dar cu o formă liberă (ex. Bartók, Divertimento; Capoianu, D. pentru orch. de coarde și două cl.). 3. Interludiu (3); sin.: episod. 4. Denumire utilizată de unii autori pentru întreaga parte de dezvoltare* a fugii*. Începe după încheierea expoziției*, având o extensiune aproximativ de două ori mai mare decât aceasta. Constă din expuneri ale temei* în diferite tonalități (2), legate între ele prin episoade de dimensiuni variabile.