DISPONÍBIL, -Ă, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-un post. 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o instituție, o întreprindere, o persoană etc. poate dispune, la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.

disponíbil, ~ă [At: (a. 1848) DOC. EC. 952 / Pl: ~i, ~e / E: fr disponible] 1 a De care se poate dispune. 2 a Care nu are (momentan) o destinație precisă. 3 a Care este liber (pentru a putea fi utilizat). 4 a (D. oameni) Care se află la dispoziția cuiva. 5 a Care nu este angajat. 6 a Care este apt, înclinat, dispus etc. pentru ceva. 7 a Care a fost scos temporar dintr-o slujbă (putând fi rechemat la nevoie). 8 a (Îe) A pune (sau a fi, a rămâne etc.) în cadrul ~ A fi scos temporar dintr-un post (cu posibilitatea de a fi reangajat). 9 a De care se poate dispune prin donație sau testament. 10 sn Sumă de bani sau bunuri materiale de care poate dispune o instituție, o întreprindere, o persoană etc., la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor.

DISPONÍBIL, -Ă, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujbă (putând fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o instituție, o întreprindere, o persoană etc. poate dispune, la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.

DISPONÍBIL², -Ă, disponibili, -e, adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat; (rar despre persoane) care nu este ocupat; liber. Sumă disponibilă. ▭ Scena apare împărțită în trei părți, după cum îngăduie spațiul disponibil. CAMIL PETRESCU, B. 91. Domnule... mă felicit că vă găsesc disponibil. ALECSANDRI, T. I 284. ◊ Expr. A pune (sau a fi, a rămîne etc.) în cadru disponibil = a pune (a fi etc.) în disponibilitate.

DISPONÍBIL, -Ă adj. De care se poate dispune. ♦ Care nu este ocupat; liber. ◊ A pune în cadrul disponibil = a pune în disponibilitate. // s.n. Sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. [Cf. fr. disponible, it. disponibile, lat. disponibilis].

DISPONÍBIL, -Ă I. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva. ◊ care nu este ocupat; liber. ♦ a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate. II. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. (< fr. disponible, lat. disponibilis)

DISPONÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi folosit după bunul plac al cuiva; la dispoziția cuiva. 2) (despre persoane) Care nu este ocupat; liber. /<fr. disponible, lat. disponibilis

disponibil a. 1. de care se poate dispune: bani disponibili; 2. care se află în disponibilitate: ofițer disponibil.

* disponíbil, -ă adj. (fr. disponible, d. mlat. disponibilis). De care se poate dispune, care e la dispozițiune: persoane, sume disponibile. Care e în disponibilitate: ofițer disponibil.

disponíbil adj. m., pl. disponíbili; f. disponíbilă, pl. disponíbile

disponíbil adj. m., pl. disponíbili; f. sg. disponíbilă, pl. disponíbile

DISPONÍBIL adj., s. 1. adj. liber, neocupat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În limita locurilor ~.) 2. adj. v. vacant.

DISPONIBIL adj., s. 1. adj. liber, neocupat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.) 2. s. efectiv, (înv.) putere. (A strîns tot ~ său de oaste.)

Disponibil ≠ indisponibil