DISPNÉE s. f. Greutate in respiratzie in boli cardiace sau respiratorii; naduf. Din fr. dyspnée lat. dyspnoea.

dispnée sf [At: MESHT. DOFT. I 98^v/3 / V: ~névma (ivr) ~níe / E: fr dyspnée lat dyspnoea] Greutate in respiratzie cauzata mai ales de unele boli cardiace sau respiratorii Si: naduf. ^[1] modificata

DISPNÉE s. f. Greutate in respiratzie datorita mai ales unor boli cardiace sau respiratorii; naduf. Din fr. dyspnée lat. dyspnoea.

DISPNÉE s. f. Greutate in respiratzie datorita unor boli ale inimii sau ale sistemului nervos.

DISPNÉE s.f. (Med.) Respiratzie grea cauzata de unele boli ale inimii sau ale sistemului nervos. [Pron. nee pl. invar. gen. eei. / < fr. dyspnée cf. gr. dys rau pnein a respira].

DISPNÉE s. f. respiratzie grea simptom al unor boli cardiace respiratorii sau nervoase. (< fr. dyspnée lat. dyspnoea)

DISPNÉE f. med. Stare patologica constand in tulburari respiratorii cauzate de insuficientze cardiace sau de stari nervoase. [Art. dispneea; G.D. dispneii; Sil. nee] /<fr. dispnée lat. dyspnoea

* dispnéĭe f. pl. eĭ (lat. dyspnoea d. v. vgr. dýspnoia naduf d. dys cu greŭ shi pnéo rasuflu. V. dis 3 shi pneŭmatic). Med. Naduf astma greutate de a rasufla.

dispnée s. f. art. dispnéea g.d. dispnée art. dispnéei

dispnée s. f. art. dispnéea g.d. dispnée art. dispnéei

dispnee

DISPNÉE s. v. inecaciune.

DISPNEE s. (MED.) inecaciune sufocare (pop.) naduf.

DIS (DIZ) „dificil anormal greu defectuos; tulburare dificultate greutate”. ◊ gr. dys „rau greu neplacut” > fr. dys germ. id. engl. id. it. dis > rom. dis shi diz. □ ~acuzie (v. acuzie) s. f. dificultate a auzului; ~afie (v. afie) s. f. tulburare a simtzului tactil; ~artrie (v. artrie) s. f. tulburare de vorbire manifestata prin imposibilitatea exprimarii corecte a cuvintelor; ~artroza (v. artroza) s. f. stare de mobilitate anormala a unei articulatzii; ~bazie (v. bazie) s. f. tulburare a actului motor al mersului; ~bulie (v. bulie) s. f. simptom psihic caracterizat prin lipsa de vointza; ~calculie (v. calculie) s. f. tulburare manifestata in invatzarea calculului; ~centric (v. centric) adj. deplasat de la centru; ~chezie (v. chezie) s. f. defecatzie dificila; ~chinezie (~kinezie) (v. chinezie) s. f. proces patologic caracterizat prin alterarea mecanismelor de reglare a activitatzii motorii a organelor contractile; sin. paralizie incompleta; ~ciclie (v. ciclie) s. f. nume generic pentru tulburarile circulatorii; ~colie (v. colie₁) s. f. tulburare in metabolismul pigmentzilor biliari; ~condroplazie (v. condro v. plazie) s. f. tulburare a procesului de osificare a cartilajelor; ~corie (v. corie₁) s. f. deformare a pupilei; ~crazie (v. crazie) s. f. tulburare in compozitzia shi in reactziile diferitelor umori shi tzesuturi ale organismului; ~crinie (v. crinie) s. f. tulburare in functzionarea glandelor endocrine; ~cromatic (v. cromatic) adj. 1. Care are o culoare anormala. 2. Care produce alterarea culorilor; ~cromatopsie (v. cromat/o v. opsie) s. f. imposibilitatea de a distinge culorile; ~cromazie (v. cromazie) s. f. discromie cutanata; ~cromie (v. cromie) s. f. tulburare in pigmentarea normala a pielii; ~cronometrie (v. crono v. metrie₁) s. f. tulburare de coordonare cinetica proprie sindromului cerebelos; ~diadocochinezie (~diadocokinezie) (v. diadoco v. chinezie) s. f. dificultate de a executa sincron shi cu repeziciune mishcari de succesiune ritmica; ~dipsie (v. dipsie) s. f. dificultate in deglutitzia lichidelor; ~embriogenezie (v. embrio v. genezie) s. f. perturbare morfologica sau metabolica prenatala cu substrat genetic sau nutritzional; ~embrioplazie (v. embrio v. plazie) s. f. malformatzie de origine embrionara a unui organ; ~enterie (dizenterie) (v. enterie) s. f. boala infectocontagioasa caracterizata prin dureri ulceratzii ale intestinelor shi prin diaree cu singe; ~ergie (v. ergie) s. f. stare patologica a sugarului caracterizata prin scaderea tolerantzei digestive shi prin diminuarea rezistentzei fatza de infectzii; ~estezie (v. estezie) s. f. perturbare a perceptziei senzatziilor; ~fagie (v. fagie) s. f. dificultate la inghitzirea alimentelor; ~fazie (v. fazie) s. f. tulburare a vorbirii; sin. afazie; ~femie (v. femie) s. f. tulburare a pronuntzarii cuvintelor; ~fonie (v. fonie₁) s. f. tulburare temporara sau permanenta a timbrului shi a intensitatzii vocii; sin. ragusheala; ~fonografie (v. fono₁ v grafie) s. f. tulburare a limbajului scris; ~forie (v. forie) s. f. tulburare a dispozitziei afective caracterizata prin insatisfactzie prin tristetze penibila shi prin iritabilitate; ~frazie (v. frazie) s. f. schizofazie*; ~genezie (v. genezie) s. f. tulburare in reproducere sau in dezvoltare; ~genic (v. genic) adj. care este pe cale de degenerare; ~geuzie (v. geuzie) s. f. tulburare a simtzului gustativ; ~gnozie (v. gnozie) s. f. tulburare a functziilor de cunoashtere; ~grafie (v. grafie) s. f. tulburare patologica a scrisului; ~hernie (v. hernie) s. f. tulburare sau alteratzie sanguina; ~lalie (v. lalie) s. f. tulburare a pronuntzarii cuvintelor; ~lexie (v. lexie) s. f. tulburare nervoasa constind in dificultatea de a citi shi de a intzelege un text; ~logie (v. logie₁) s. f. tulburare de contzinut shi de forma a vorbirii datorita unor modificari psihopatologice; ~megalopsie (v. megal/o v. opsie) s. f. iluzie vizuala care consta in impresia k obiectele sint alungite sau latzite in jurul propriului ax; ~melie (v. melie) s. f. dezvoltare anormala a membrelor; ~menoree (v. meno v. ree) s. f. tulburare a fluxului menstrual insotzita de dureri; ~metrie (v. metrie₁) s. f. imposibilitate de a dimensiona shi de a ghida precis mishcarile; ~mimie (v. mimie) s. f. tulburare a capacitatzii de exprimare prin gesturi inimice; ~mnezie (v. mnezie) s. f. perturbare a memoriei; ~morfie (v. morfie) s. f. diformitate congenitala sau cishtigata; ~morfofobie (v. morfo v. fobie) s. f. tulburare de ordin psihic constind in ideea obsesiva de a avea un defect fizic inestetic de obicei al fetzei; ~morfogeneza (v. morfo v. geneza) s. f. proces care duce la aparitzia formelor shi structurilor anormale ale materiei vii; ~morfogenie (v. morfo v. genic) adj. (despre un factor) care provoaca anomalii morfologice; ~morfologie (v. morfo v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza malformatziile la plante shi animale; ~odie (v. odie₁) s. f. miros fetid produs de unele secretzii; ~odont (v. odont) adj. (despre tzitzina cochiliei) cu dintzi redushi sau regresatzi pina la disparitzie; ~ontogeneza (v. onto v. geneza) s. f. tulburare a dezvoltarii embrionare normale; ~opie (v. opie) s. f. slabirea acuitatzii vizuale; ~opsie (v. opsie) s. f. tulburare a vederii; ~orexie (v. orexie) s. f. perturbare a poftei de mincare; ~organoplazie (v. organo v. plazie) s. f. tulburare patologica in dezvoltarea totala a complexului morfofunctzional caracteristic unui organ; ~ortografie (v. orto v. grafie) s. f. tulburare a insushirii ortografiei; ~osmie (v. osmie₁) s. f. perturbare a simtzului olfactiv; ~ostoza (v. ostoza) s. f. osificare defectuoasa a cartilajelor fetale; ~pareunie (v. pareunie) s. f. dureri violente in timpul actului sexual la femeie; sin. algopareunie; ~pepsie (v. pepsie) s. f. tulburare a procesului de digestie; ~plastie (v. plastie) s. f. infatzishare defectuoasa congenitala sau dobindita a unui organ anatomic extern; ~plazie (v. plazie) s. f. anomalie in dezvoltarea tzesuturilor organelor sau regiunilor anatomice; ~pnee (v. pnee) s. f. tulburare respiratorie de origine cardiaca sau nervoasa; ~pragie (v. pragie) s. f. manifestare dureroasa a unei functzii anatomice; ~praxie (v. praxie) s. f. incapacitate de a executa mishcari coordonate k urmare a unor leziuni ale creierului; sin. apraxie; ~rafie (v. rafie) s. f. lipsa sudurii anatomice; ~ritmie (v. ritmie) s. f. ansamblul modificarilor anormale ale ritmului electroencefalogramei; ~tanasie (v. tanasie) s. f. moarte dificila cu coma grea shi dureri prelungite; ~termie (v. termie) s. f. tulburare a termoreglarii organismului uman; ~timie (v. timie) s. f. modificare in sens depresiv a tonusului afectiv; ~tocie (~tochie ~tokie) (v. tochie) s. f. nashtere dificila; ~tonie (v. tonie) s. f. 1. Dereglare a tonusului functzional al sistemului nervos vegetativ. 2. Tulburare in reglarea inervatziei tonice a musculaturii netede sau striate; ~topie (v. topie) s. f. anomalie in situarea unui organ anatomic; ~trofic (v. trofic) adj. 1. (Despre lacuri) Sarac in materii nutritive. 2. Cu organe omoloage inegal dezvoltate; ~trofie (v. trofie) s. f. stare patologica a nutritziei tzesuturilor sau a organelor; ~urie (v. urie) s. f. greutate la urinare.