opțiuni
  • info

7 definiții pentru displăcut

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPLĂCÚT, -Ă, displăcuți, -te, adj. Neplăcut, dezagreabil. – V. displăcea.

DISPLĂCÚT, -Ă, displăcuți, -te, adj. Neplăcut, dezagreabil. – V. displăcea.

displăcut, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 168 / V: (îvr) des~ / Pl: ~uți, ~e / E: displăcea] 1 Neplăcut. 2 Dezagreabil. 3 (Rar; d. oameni) Respingător. 4 (Buc) Murdar.

DISPLĂCÚT, -Ă, displăcuți, -te, adj. (Rar) Neplăcut, supărător, dezagreabil. Ploaia îmi umple gura de apă. – Într-adevăr... asta-i tot ce poate fi mai displăcut. SADOVEANU, Z. C. 191. Gluma începea să fie displăcută. D. ZAMFIRESCU, R. 197.

* displăcút, -ă adj. (d. displac). Neplăcut. Adv. În mod neplăcut.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISPLĂCÚT adj. v. neplăcut.

DISPLĂCUT adj. dezagreabil, dezgustător, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.)

Displăcut ≠ plăcut

Intrare: displăcut
displăcut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • displăcut
  • displăcutul
  • displăcutu‑
  • displăcută
  • displăcuta
plural
  • displăcuți
  • displăcuții
  • displăcute
  • displăcutele
genitiv-dativ singular
  • displăcut
  • displăcutului
  • displăcute
  • displăcutei
plural
  • displăcuți
  • displăcuților
  • displăcute
  • displăcutelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

displăcut, displăcutăadjectiv

  • 1. Dezagreabil, neplăcut, supărător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezagreabil neplăcut supărător antonime: plăcut
    • format_quote Ploaia îmi umple gura de apă. – Într-adevăr... asta-i tot ce poate fi mai displăcut. SADOVEANU, Z. C. 191. DLRLC
    • format_quote Gluma începea să fie displăcută. D. ZAMFIRESCU, R. 197. DLRLC
etimologie:
  • vezi displăcea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.