optziuni
  • info

11 definitzii pentru disociere

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DISOCIÉRE disocieri s. f. Actziunea de a (se) disocia shi rezultatul ei; disociatzie. [Pr.: cie] V. disocia.

DISOCIÉRE disocieri s. f. Actziunea de a (se) disocia shi rezultatul ei; disociatzie. [Pr.: cie] V. disocia.

disociere sf [At: IOANOVICI TEHN. 38 / P: ~cie~ / V: (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: disocia] 1 (Chm) Disociatzie (1). 2 (Flz) Rupere a unitatzii shi a echilibrului dintre al doilea shi primul sistem de semnalizare pe de o parte shi primul sistem shi activitatea centrilor subcorticali pe de alta. 3 (Fig) Despartzire in partzi componente.

DISOCIÉRE disocieri s. f. Actziunea de a (se) disocia shi rezultatul ei; disociatzie. 1. (Chim.) Descompunerea moleculelor in atomi sau in grupuri de atomi. Disocierea unei sari de amoniu. 2. (Cu sens abstract) Despartzire in partzi componente. Pronuntzat: cie.

DISOCIÉRE s.f. Actziunea de a disocia shi rezultatul ei; disociatzie. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din molecula. ♦ (Fiziol.) Rupere a unitatzii shi echilibrului dintre al doilea shi primul sistem de semnalizare pe de o parte shi primul sistem shi activitatea centrilor subcorticali pe de alta. [Pron. cie. / < disocia].

disociare sf vz disociere

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

disociére (cie) s. f. g.d. art. disociérii; pl. disociéri

disociére s. f. (sil. cie) g.d. art. disociérii; pl. disociéri

disociez ciaza 3 cieze 3 conj. ciam 1 imp. ciind ger. ciere inf. s.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DISOCIÉRE s. disociatzie. (O ~ necesara.)

DISOCIERE s. disociatzie. (O ~ necesara.)

Disociere ≠ asociere

Intrare: disociere
disociere substantiv feminin
  • silabatzie: -ci-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disociere
  • disocierea
plural
  • disocieri
  • disocierile
genitiv-dativ singular
  • disocieri
  • disocierii
plural
  • disocieri
  • disocierilor
vocativ singular —
plural —
disociare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disociare
  • disociarea
plural
  • disocieri
  • disocierile
genitiv-dativ singular
  • disocieri
  • disocierii
plural
  • disocieri
  • disocierilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

disociere, disocierisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) disocia shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: disociatzie antonime: asociere
    • 1.1. Descompunerea moleculelor in atomi sau in grupuri de atomi. DLRLC DN
      • format_quote Disocierea unei sari de amoniu. DLRLC
    • 1.2. (Cu sens abstract) Despartzire in partzi componente. DLRLC
    • 1.3. fiziologie Rupere a unitatzii shi echilibrului dintre al doilea shi primul sistem de semnalizare pe de o parte shi primul sistem shi activitatea centrilor subcorticali pe de alta. DN
etimologie:
  • vezi disocia DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.