6 definitzii pentru discreditat
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DISCREDITÁT A discreditatzi te adj. Care shia pierdut creditul consideratzia bunul renume; compromis. V. discredita.
DISCREDITÁT A discreditatzi te adj. Care shia pierdut creditul consideratzia bunul renume; compromis. V. discredita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
discreditat ~a a [At: NEGULICI / V: (inv) des~ / Pl: ~atzi ~e / E: discredita] (D. oameni) Care shia pierdut creditul consideratzia buna reputatzie Si: compromis.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISCREDITÁT A discreditatzi te adj. Care shia pierdut creditul increderea reputatzia. Marfa discreditata. Teorie discreditata.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
discreditát adj. m. pl. discreditátzi; f. sg. discreditáta pl. discreditáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DISCREDITÁT adj. s. 1. adj. s. v. calomniat. 2. adj. v. dezonorat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DISCREDITAT adj. s. 1. adj. s. birfit calomniat defaimat denigrat ponegrit (pop.) napastuit (fam. fig.) incondeiat. (Om ~) 2. adj. compromis dezonorat necinstit terfelit (fig.) patat pingarit profanat. (O reputatzie ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
discreditat, discreditataadjectiv
- 1. Care shia pierdut creditul consideratzia bunul renume. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Marfa discreditata. Teorie discreditata. DLRLC
-
etimologie:
- discredita DEX '98 DEX '09