DISCORDÁNTZA discordantze s. f. Nepotrivire flagranta intre doua sau mai multe elemente fenomene etc.; distonantza dezacord. ♦ (Geol.) Pozitzia unor strate discordante. Din fr. discordance.

discordantza sf [At: NEGULICI E. I 180/7 / Pl: ~tze / E: fr discordance] 1 Lipsa de armonie. 2 Nepotrivire flagranta intre doua sau mai multe caractere elemente fenomene etc. Si: dezacord distonantza. 3 (Glg) Straturi noi care nu au o dispozitzie paralela fatza de altele mai vechi. 4 (Med) Simptom principal al schizofreniei care consta in pierderea unitatzii functziilor psihice shi a raportului dintre individ shi mediul inconjurator Si: disociatzie psihica.

DISCORDÁNTZA discordantze s. f. Nepotrivire flagranta intre doua sau mai multe elemente fenomene etc.; distonantza dezacord. ♦ (Geol.) Pozitzia unor straturi discordante. Din fr. discordance.

DISCORDÁNTZA discordantze s. f. Lipsa de concordantza nepotrivire stridenta distonantza dezacord. Discordantza de culori. ▭ SHintro fina discordantza Cu privelishtea sonora Merg ushor cam la distantza. TOPIRCEANU M. 63. ♦ (Geol.) Pozitzia neparalela a unor straturi noi fatza de alte straturi mai vechi.

DISCORDÁNTZA s.f. Lipsa de armonie. ♦ Nepotrivire dezacord. ♦ Dispozitzie neparalela a unor strate noi fatza de altele mai vechi. [Cf. fr. discordance it. discordanza].

DISCORDÁNTZA s. f. 1. lipsa de armonie. ◊ nepotrivire dezacord. 2. (geol.) dispozitzie neparalela a unor straturi noi fatza de altele mai vechi. (< fr. discordance)

DISCORDÁNTZA ~e f. Nepotrivire intre doua sau mai multe obiecte sau fenomene; lipsa de armonie; distonantza; disonantza. /<fr. discordance

discordantza f. starea celui discordant: discordantza a doua instrumente a doua caractere.

* discordántza f. pl. e (fr. discordance). Caracteru de a fi discordant nepotriveala: discordantza de sunete de fraze de colorĭ de caractere.

discordántza s. f. g.d. art. discordántzei; pl. discordántze

discordántza s. f. g.d. art. discordántzei; pl. discordántze

DISCORDÁNTZA s. v. nepotrivire.

DISCORDANTZA s. dezacord discrepantza disonantza distonantza neconcordantza nepotrivire stridentza. (~ intre elementele unui ansamblu)

Discordantza ≠ armonie concordantza

discordantza v. concordantza (2).

DISCORDÁNTZA (< fr.) s. f. Nepotrivire flagranta stridentza; distonantza. ♦ (GENET.) Absentza sau dezvoltare deficitara a unui caracter oarecare la unul dintre membrii unui cuplu gemelar. ♦ (STRAT.) Raport intre strate mai vechi partzial erodate sau dislocate shi strate mai noi acoperitoare depuse dupa o anumita intrerupere in procesul de sedimentare; indica existentza mishcarilor tectonice.