4 definiții pentru diplău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diplắu sn vz depleu
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
diplău adj. – Cîrn, turtit. Mag. gyeplö (Gáldi, Dict., 124). În Trans., rar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
diplắu, dipleie, diplauă, (dáplău, depleu), s.n. – (reg.) Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. Termen atestat doar în nordul țării (ALR, 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț” (Galdi, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diplắu, dipleie, diplauă, (dáplău), s.n. – Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. Termen atestat doar în nordul țării (ALR 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: diplău
diplău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46-eie) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)