DINASTÍE dinastii s. f. Succesiune de suverani din aceeashi familie; familie domnitoare. ♦ Succesiune de oameni celebri din aceeashi familie. Din fr. dynastie.

dinastíe sf [At: TDRG / P: ~tie / Pl: ~ii / E: fr dynastie] 1 Familie ai carei membri se succed la carma unui stat (k principi regi sau imparatzi). 2 SHir de suverani care alcatuiesc o dinastie (1).

DINASTÍE dinastii s. f. Familie ai carei membri se succeda la carma unui stat (k principi regi sau imparatzi); shir de suverani care alcatuiesc o astfel de familie. Din fr. dynastie.

DINASTÍE dinastii s. f. Familie ai carei membri se succed (din tata in fiu) la cirma unei tzari k principi regi sau imparatzi; shir de suverani apartzinind unei astfel de familii. In anul 1301 dinastia lui Arpad se stinge shi dupa lupte se incoroneaza un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. Oricine cunoashte putzin istoria noastra contemporana shi sa pus in contact cu simtzamintul ce domneshte in tzara trebuie sa fie convins k spiritul general in toata Rominia este contra persoanei regelui shi mai ales contra dinastiei. LIT. ANTIMONARHICA 131.

DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care apartzin aceleiashi familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. iei. / < fr. dynastie it. dinastia cf. gr. dynasteia dominatzie].

DINASTÍE s. f. 1. familie ai carei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; shir de suverani apartzinand unei asemenea familii. 2. succesiune de personalitatzi a aceleiashi familii. (< fr. dynastie gr. dynasteia putere)

DINASTÍE ~i f. 1) Familie de suverani (regi imparatzi) ai carei reprezentantzi se succed consecutiv la carma tzarii. 2) Serie de suverani dintro astfel de famifie; neam domnesc. ~a Mushatinilor. [Art. dinastia; G.D. dinastiei; Sil. tie] /<fr. dinastie

dinastie f. 1. succesiune de suverani din aceeash familie; 2. familie domnitoare.

* dinastíe f. (vgr. dynasteia). Succesiune de suveranĭ din aceĭashĭ familie. Familie de suveran.

dinastíe s. f. art. dinastía g.d. art. dinastíei; pl. dinastíi art. dinastíile

dinastíe s. f. art. dinastía g.d. art. dinastíei; pl. dinastíi art. dinastíile

DINASTÍE s. (IST.) casa familie. (Regi din ~ capetziana.)

DINASTIE s. casa. (Regi din ~ capetziana.)

DINASTÍE (< fr.) 1. Succesiune ereditara de suverani apartzinand aceleiashi familii (ex. Abbasizi Sauditzi Ming Bourbon Hanovra Hohenzollern Habsburg Romanov). Sin. casa¹ (5). 2. P. ext. Succesiune de personalitatzi celebre din aceeashi familie.