5 definiții pentru diminecioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diminecioáră [At: LB / V: (înv) ~nic~, demăn~, (reg) dem~, demineciór, deminic~ / Pl: ~re / E: dimineață + -ioară] 1-2 sf (Șhp) Dimineață (1) (frumoasă). 3 av (Șhp) Dimineață (24). 4 av (Îlav) (Cam) de ~ De când se face ziuă. 5 av (Urmat de adverbul „tare”) Foarte devreme. 6 av (Precedat de adverbul „mai”) Mai devreme.
DIMINECIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. Bătrînului îi rîdea sufletul cînd îl vedea pornind călare de diminecioară la cîmp. SANDU-ALDEA, U. P. 83. – Variantă: diminicioáră s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIMINECIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. [Var.: diminicioáră s. f.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
diminicioáră sf vz diminecioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIMINICIOÁRĂ s. f. v. diminecioară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIMINICIOÁRĂ s. f. v. diminecioară.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diminecioară, diminecioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui dimineață. DLRLC
- Bătrînului îi rîdea sufletul cînd îl vedea pornind călare de diminecioară la cîmp. SANDU-ALDEA, U. P. 83. DLRLC
-