11 definiții pentru diftonga
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.
DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
diftonga vtr [At: ROSETTI, S. L. 11 / Pzi: ~ghez / E: fr diphtonguer] (Fon) 1-4 A (se) transforma în diftong (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Subiectul este o vocală) A se transforma în diftong, a deveni diftong. Vocala «o» din cuvîntul «om» se diftonghează la plural: «oameni». ♦ Tranz. (Subiectul este o persoană) A articula o vocală transformînd-o în diftong.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFTONGÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFTONGÁ vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. (< fr. diphtonguer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DIFTONGÁ ~ghéz tranz. (vocale) A face să se diftongheze. /<fr. diphtonguer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DIFTONGÁ se ~gheáză intranz. (despre sunete vocale) A se transforma în diftong. /<fr. diphtonguer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* diftonghéz v. tr. (d. diftong). Gram. Prefac în diftong o vocală simplă, ca pîĭne îld. pîne.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!diftongá (a ~) (dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 3 diftongheáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diftongá vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. diftonghéz, 3 sg. și pl. diftongheáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diftonghez, -ghează 3, -gheze 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: dif-ton-ga, di-fton-ga
verb (VT205) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
diftonga, diftonghezverb
- 1. (Despre vocale) A se transforma în diftong. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vocala «o» din cuvântul «om» se diftonghează la plural: «oameni». DLRLC
- 1.1. A articula o vocală transformând-o în diftong. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- diphtonguer DEX '09 DEX '98 DN