10 definitzii pentru difracta
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DIFRACTÁ pers. 3 difrácta vb. I. Refl. shi tranz. A suferi sau a produce o difractzie. Din fr. diffracter.
DIFRACTÁ pers. 3 difrácta vb. I. Refl. shi tranz. A suferi sau a produce o difractzie. Din fr. diffracter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
difracta vtr [At: MACAROVICI CH. 170 / Pzi: 3 difracta / E: fr diffracter] 12 A se produce sau a face sa se produca o difractzie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIFRACTÁ pers. 3 difrácta vb. I. Refl. (Fiz.; despre razele luminoase) A produce un fenomen de difractzie. Fasciculul de lumina care trece printro deschidere ingusta se difracta shi formeaza o serie de imagini nete. ♦ Tranz. A produce fenomenul difractziei (la un fascicul de lumina).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIFRACTÁ vb. I. tr. refl. A (se) produce un fenomen de difractzie. [P.i. 3 ta. / < fr. diffracter].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIFRACTÁ vb. refl. tr. a (se) produce un fenomen de difractzie. (< fr. diffracter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A DIFRACTÁ ~éz tranz. (raze de lumina fascicule de radiatzie unde acustice) A face sa se difracte. /<fr. diffracter
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE DIFRACTÁ pers. 3 se difrácta intranz. (despre raze de lumina fascicule de radiatzie unde sonore) A suferi o difractzie. /<fr. diffracter
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!difracta (a se ~) (desp. difrac) vb. refl. ind. prez. 3 se difracta imperf. 3 pl. se difractau; conj. prez. 3 sa se difracte; ger. difractanduse
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de cata
- actziuni
difractá (a ~) (difrac) vb. ind. prez. 3 difrácta
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
difractá vb. (sil. frac) ind. prez. 3 sg. difrácta
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- silabatzie: di-frac-ta
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
difractaverb
- 1. A suferi sau a produce o difractzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Fasciculul de lumina care trece printro deschidere ingusta se difracta shi formeaza o serie de imagini nete. DLRLC
-
etimologie:
- diffracter DEX '09 DEX '98 DN