9 definitzii pentru dibuiala
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DIBUIÁLA dibuieli s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare facuta de cineva fara experientza. Dibui + suf. eala.
dibuiala sf [At: POLIZU / P: ~buia~ / Pl: ~ieli / E: dibui + eala] 17 Dibuire (17). 8 (Fig) Lucrare shovaielnica de incepator care denota lipsa de experientza incertitudine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIBUIÁLA dibuieli s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare de incepator care reflecta lipsa de experientza cautarile (inca neizbutite ale) cuiva. Dibui + suf. eala.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
DIBUIÁLA dibuieli s. f. 1. Dibuire. Serafim deschise o condica ingusta in care ishi avea insemnarile lui shi dupa multe dibuieli shi shushuieli raspunse. STANOIU C. I. 80. 2. (Rar) Lucrare shovaielnica de incepator. Am trimis revistei «Viatza» prima mea dibuiala literara... Directorii miau raspuns: «Mai incercatzi». GALACTION O. I 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIBUIÁLA ~iéli f. 1) v. A DIBUI. 2) fig. (mai ales in literatura arta) Incercare nesigura; lucrare de incepator. [Sil. buia] /v. a dibui
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
dibuiála s. f. g.d. art. dibuiélii; pl. dibuiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
dibuiála s. f. g.d. art. dibuiélii; pl. dibuiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DIBUIÁLA s. v. bajbaiala.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DIBUIALA s. bijbiiala bijbiire bijbiitura dibuire dibuit orbecaiala orbecaire orbecait (inv. shi reg.) orbecare. (~ prin intuneric.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dibuiala, dibuielisubstantiv feminin
-
- Serafim deschise o condica ingusta in care ishi avea insemnarile lui shi dupa multe dibuieli shi shushuieli raspunse. STANOIU C. I. 80. DLRLC
- 1.1. Lucrare facuta de cineva fara experientza. DEX '09 DLRLC
- Am trimis revistei «Viatza» prima mea dibuiala literara... Directorii miau raspuns: «Mai incercatzi». GALACTION O. I 15. DLRLC
-
-
etimologie:
- Dibui + sufix eala. DEX '98 DEX '09