optziuni
  • info

12 definitzii pentru diatriba

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DIATRÍBA diatribe s. f. 1. Critica violenta; p. ext. cuvantare polemica vehementa. 2. Text care contzine o diatriba (1); lucrare care contzine o asemenea critica; pamflet. [Pr.: dia] Din fr. diatribe lat. diatriba.

diatríba sf [At: LEON ASACHI B. 79/7 / V: (ivr) ~íva / P: dia~ / Pl: ~be / E: fr diatribe lat diatriba] 1 Critica violenta shi rautacioasa. 2 (Pex) Lucrare care contzine o diatriba (1). 3 (Pex) Cuvantare polemica. 4 Pamflet. 5 (Ant) Gen literar promovat de filozofii cinici care ishi popularizau invatzaturile moralfilozofice dialogand cu un adversar imaginar intrun stil familiar presarat cu anecdote aforisme jocuri de cuvinte.

DIATRÍBA diatribe s. f. Critica violenta (shi rautacioasa); lucrare care contzine o asemenea critica; pamflet. [Pr.: dia] Din fr. diatribe lat. diatriba.

DIATRÍBA diatribe s. f. Critica violenta shi rautacioasa. Frosa incepu conversatzia facind o diatriba spirituala shi mushcatoare asupra celor mai multe femei ce vazuse la bal. BOLINTINEANU O. 378. La Iashi apare o foaie literara «Convorbiri literare». Nr. 1 a fost scris cu ingrijire. Nr. 2 nu mai este o critica este o diatriba. BOLLIAC O. 61. Pronuntzat: dia.

DIATRÍBA s.f. 1. (Ant.) Gen literar promovat de filozofii cinici care ishi popularizau invatzaturile moralfilozofice dialogand cu un adversar imaginar intrun stil familiar presarat cu anecdote aforisme jocuri de cuvinte. 2. Disertatzie critica; (p. ext.) scriere cuvantare violenta provocare; pamflet. [< fr. diatribe cf. gr. diatribe exercitziu].

DIATRÍBA s. f. 1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici care ishi popularizau invatzaturile moralfilozofice dialogand cu un adversar imaginar intrun stil familiar presarat cu anecdote aforisme jocuri de cuvinte. 2. disertatzie critica. (p. ext.) scriere cuvantare vehementa; pamflet. (< fr. diatribe lat. diatriba)

DIATRÍBA ~e f. livr. Creatzie publicistica cu caracter acut satiric in proza sau in versuri in care sunt aspru criticate aspectele negative din viatza societatzii; pamflet. [Sil. dia] /<fr. diatribe lat. diatriba

diatriba f. critica violenta shi rautacioasa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

diatríba (diatri) s. f. g.d. art. diatríbei; pl. diatríbe

diatríba s. f. (sil. diatri) g.d. art. diatríbei; pl. diatríbe

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DIATRÍBA s. v. pamflet.

DIATRIBA s. pamflet (livr.) libel (inv.) paschil paschinada polojenie. (O ~ violenta impotriva...)

Intrare: diatriba
  • silabatzie: dia-tri-ba info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diatriba
  • diatriba
plural
  • diatribe
  • diatribele
genitiv-dativ singular
  • diatribe
  • diatribei
plural
  • diatribe
  • diatribelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

diatriba, diatribesubstantiv feminin

  • 1. Critica violenta. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Frosa incepu conversatzia facind o diatriba spirituala shi mushcatoare asupra celor mai multe femei ce vazuse la bal. BOLINTINEANU O. 378. DLRLC
    • format_quote La Iashi apare o foaie literara «Convorbiri literare». Nr. 1 a fost scris cu ingrijire. Nr. 2 nu mai este o critica este o diatriba. BOLLIAC O. 61. DLRLC
  • 2. Text care contzine o diatriba; lucrare care contzine o asemenea critica. DEX '09
    sinonime: pamflet
  • 3. in Antichitate Gen literar promovat de filozofii cinici care ishi popularizau invatzaturile moralfilozofice dialogand cu un adversar imaginar intrun stil familiar presarat cu anecdote aforisme jocuri de cuvinte. DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.